Superbaaaaaaaaaa excursieeeeeeeeeee.
Uite ca am ajuns acasa cu bine, frumoasa Italia, mai ales la Venetia mi-a placut mult de tot.Erau niste zile dinaintea Pastelui, chiar ne-au prins floriile pe meleaguri italiene, eu ma plimbam cu sotiorul meu dragalas pe strazile Italiei,mare mi-a fost minunea sa-mi bucur privirea ochisorilor mei verzi cu multe statui si cladiri vechi, foarte frumoase. Cine zice ca Sighisoara noastra e un super frumos oras medieval se inseala amarnic,daca chiar vrea sa vada cu adevarat un oras medieval in adevaratul sens al cuvantului ii recomand sa mearga in Italia, la BERGAMO, un oras medieval in toata esenta cuvantului, dar hai sa nu incep sa-ti povestesc haotic si sa o iau cu inceputul si sa povestesc in ordine cronologica impresiile mele de calatorie din Italia.
Deci sa ne punem pe povestit, luni seara plecarea spre aeroport la Baneasa la Bucuresti, ne-am dus seara tarziu o cunostinta la aeroport cu o masina. Drumul a fost atat de obositor ptr ca afara ploua cu galeata,dar eu m-am bucurat ca a fost vremea asta racoroasa ca nu mi-a fost rau pe masina, dar aproape de Bucuresti cand drumul se defalca spre Buftea am gresit drumul si am luat-o spre Buftea nu spre aeroportul Baneasa,noroc ca ne-am dat seama dupa nici 5 minutele de mers si am intors masina si am revenit la drumul bun, asta s-a intamplat din cauza vremii urate de afarta,ploua asa de torential ca nu vedeai nici la 2 pasi de tine din cauza picaturilor mari de ploaie.Pana la urma am ajuns cu bine la aeroport la Baneasa.Aici au inceput sa ma napadeasca emotiile, era ptr prima oara cand zburam cu avionul, intr-un final dupa ce mi-a explicat cate ceva Liviu,care cum sunt procedurile mi-a mai trecut din emotii si iata-ne ajunsi si in avion.M-am bucurat ca am avut loc la geam si am putut sa ma uit afara sa vad ce si cum, numai ca ghinionul meu a fost ca era inorat afara si ploua,asa ca nu am vazut nimic in afara de niste norisori, eram ca un ingeras care pluteste pe un norisor, faina senzatie, deci mi-a placut cu avionul.Dupa 2 ore de zbor am aterizat pe aeroportul din Bergamo – Italia.Aici am fost intampinati de o alta cunostinta, deci toate bune si frumoase pana aici.De fapt nu au fost chiar bune toate ptr ca mare ne-a fost surpriza cand ne-am luat bagajul de pe banda rulanta, era rupt, jerpelit rau de tot, noi nici nu l-am recunoscut la inceput am crezut ca ne-au pierdut bagajul, asta este, ce era mai naspa ,geanta nu era a noastra, am imprumutat-o de la un amic. Acum va trebui sa-i cumparam o genata noua, asta este, deci vacanta noastra e plina de peripetii dupa cum o sa va dati seama si mai tarziu ptr ca peripetiile s-au tinut lant, in fine sa sarim peste acest “mic” incident, daca se poate spune asa. Deci sa revenim, am identificat usor pesoana cu care trebuia sa luam contactul….am pornit spre masina individei, o unguroaica dragutica,blonda,inaltuta,nu foarte slabuta care mai tarziu mi-am dat seama ca ii merge gurita ca la ciocanitoarea Wedy….vorbea foarte mult…..asa ca pe drum spre hotel i-a mers gura ,dar eu nu am inteles nimic din ce zicea…..a vorbit cu Liviu in ungureste vrute si nevrute…..chiar si de mine au vorbit….a intrebat daca sunt unguroaica,iar Liviu i-a zis ca sunt romanca si ca nu stiu decat engleza,asa ca nici o sansa sa ne putem intelege in una din cele 2 limbi pe care ea le stia: maghiara si italiana….asa ca eu am preferat sa admir tot drumul niste muntii care se zareau in departare, frumosi,inalti si plini de zapada….or fi fost Alpii Italieni sau cine stie ce munti ca nu am aflat nici pana acum ce si cum….?!....din cand in cand ma mai intreba Liviu cate ceva,dar eu ii raspundeam foarte scurt,nu vroiam sa ma intind la povesti cu el ptr ca nu era politicos din partea mea fata de domnisoara unguroaica care era un fel de clienta ptr firma in interesul careia Liviu mergea in delegatie. Deci sa nu uitam de ce-am venit in Italia,vorba aia, asa ca dupa mai bine de juma de ora de mers cu masina pe autostrada am ajuns intr-un final intr-un satuc, care nu semana de loc a sat, ziceai ca e oras, dar era sat nu oras, era o zona industriala unde erau multe fabrici,si una din fabrici era cea la care Liviu avea treaba. In fine iata-ne ajunsi si la hotel unde ne-am cazat si Liviu m-a lasat in camera de hotel iar el a plecat la fabrica,e drept a fost alegerea mea,ca altfel daca vroiam puteam merge cu el la fabirca si atunci as fi stat cateva ore bune in picioare si nu as fi inteles nimic din conversatia lor, asa ca am preferat sa stau in camera, sa-mi fac un dusulet si sa ma pun putin in pat sa ma odihnesc ca eram foarte obosita. Dupa plecarea lui Liviu la fabrica m-am apucat sa investighez ce si cum e cu camera de hotel, asa am descoperit caci lumina nu se aprinda prin apasarea unui simplu buton ca la noi acasa, ci prin rotirea unui buton si cu cat roteai mai mult cu atat intesitatea curentului crestea si facea lumina mai mare. Asta a fost prima descoperire, a 2-a a fost la baie, aici era singurul loc unde lumina se aprindea ca la noi acasa, adica prin apasarea intrerupatorului, dar dupa asta alta descoperire, in momentul in care aprindeai lumina la baie pornea si aerul conditionat, ciudat….?!,alta descoperire a fost cu TV-ul....am constatat foarte repede ca toate canalele sunt in italiana sau traduse in limba de bastina a lor, deci nu aveam ce face, dar ce sa fac ca sa treaca timpul pana vine sotiorul meu de la fabrica?! caci de dormit nu puteam sa dorm, asa ca dupa ce am facut micile descoperiri cu camera, m-am apucat sa fac cateva poze de la geamul camerei cu frumoasa priveliste de prin zona.Curaj sa ies afara sa merg singura pe strazile Italiei nu am avut ptr ca italienii nu stiu decat limba lor,deci putina engleza pe care-o stiu nu-mi folosea la nimic aici. Asa ca am preferat sa stau cumintica in camera sa-l astept pe sotiorul meu si am stat cateva ore bune,deci am avut ceva de asteptat pana a sosit Liviu si apoi am iesit la o plimbarica. Seara cand am ajuns in camera imediat ce m-am pus in pat am adormit bustean si a 2-a zi m-am trezit in bratele lui Liviu,tare m-am bucurat ca era langa mine si astepta sa fac ochisori, asa ca imediat ne-am mobilizat si am mers sa luam micul dejun la restaurantul hotelului, apoi am profitat de vremea frumoasa de afara si am facut o plimbare pe stradutele satucului. Am facut cateva poze frumoase, ce sa zic mi-a placut satucul asta industrial cum l-am denumit eu ca nu am retinut numele lui,frumos,chiar foarte frumos,curat,casele foarte ingrijite,daca se pot numii case, ptr ca erau vile cu etaj in toata regula si fiecare casuta avea cate-o gradina plina cu flori in fata casei, ceva de vis, foarte frumos, mi-a placut foarte mult, deci am ramas profund impresionata de curatenia si frumusetea casutelor de prin aceasta zona.....dupa aceasta plimbarica am revenit la hotel ptr a ne lua bagajele si ptr a lua drumul spre Bergamo unde urma sa ne cazam in partea veche si de sus a orasului (CITA DEL ALTA, parca asa ii zic italienii). Dupa vre-o 40 de minute de mers cu masina am ajuns si aproape de destinatie,nu la destinatie. De ce zic nu la destinatie ptr ca pana la destinatie trebuia sa luam funicularul care era in reparatii si ca sa ajungem la destinatie a trebuit sa mai mergem o bucata de drum pe jos pe niste scari si alei ca intr-un labirint, nu exagerez cand zic ca intr-un labirint, asa ca ne-am pus pe fapte mari, ptr mine efortul nu a fost prea mare ptr ca nu aveam prea mult bagaj. Greul a cazut pe Liviu el era cu geanta cea mare si grea, dar pana la urma dupa multe opriri si documentari pe la cate-un trecator, am ajuns si la destinatie. Noroc ca in partea veche a orasului stau foarte multi oameni de varsta a 3-a care sunt foarte amabili si care si cunsoc foarte bine zona, caci cei tineri nu auzise de adresa care-i intrebam, asa ca pana la urma dupa ce ne-am invartit intr-un cerc vicios timp de cateva minutele ne-a ajutat un batranel italian care se tinea foarte bine si ne-a dus exact pe VIA cu pricina, adica strada unde trebuia sa ajungem noi si imediat 2 case(vile sau mai exact castelase, caci toate casele erau cu niste ziduri imense de ziceai ca sunt castele, cu niste porti uriase, vechi de sute sau cine stie poate de mii de ani), asa era toata partea asta a orasului, plina de astfel de case si strazile erau atat de inguste ca strada Sforii a noastra din Brasov,era plin de astfel de strazi pe acolo, deci va dati seama si o sa ma credeti acum ca nu am gresit cand am zis labirint, dar Catalina,unguroaica de care v-am zis ca ne-a asteptat la aeroport a vrut sa ne cazeze intr-o zona roamntica cica si chiar ne-a facut o surpriza placuta, intr-adevar o frumusete zona. Cine zice ca Sighisoara noastra e cel mai frumos oras medieval, se inseala amarnic si va sfatuiesc daca doriti sa vedeti intr-adevar ce inseamana un adevarat oras medieval in adevarata lui esenta va invit sa mergeti la BERGAMO - ITALIA sa va bucurati ochisorii cu multe si nenumarate cladiri imense si frumoase, gravate cu fel si fel de modele si statuete, una mai frumoasa ca alta,deci o adevarata frumusete. Si sa vedeti cu cata maiestrie si atentie s-au pastrat aceste case vechii de nu stiu cate sute de ani, ceva de vis sa stiti si nu exagerez cand va spun aceste lucruri. Asa ca, cu toate ca Italia e destul de piperata la preturi dar merita sa vedeti orasul Bergamo, deci mie mi-a placut mai mult decat MILANO.Bergamo are ceva specific, ceva aparte, ceva fermecator, ceva vechi, ceva medieval, ceva romantic, tot ce vezi in jurul tau e ceva de vis, e placut ochilor, te bucuri de fiecare lucru, priveliste....etc...etc.....deci din fiecare cate putin, sau putin mai mult din toate lucrurile bune si frumoase. Deci sa revin la subiect sa nu devin prea romantica, am ajuns la destinatie si aici am avut o alta surpriza extraordinar de placuta, am constatat ca avem un apartament imens de mai bine de 80 de metrii patrati doar al nostru la dispozitie timp de 5 zile care nu va mai spun ce superb era amenajat si sa incepem totusi, dormitorul era imens de patratos si avea un pat imens de mare in care ne-am cam pierdut si eu si Liviu,nu mai zic ce moale si confortabil se dormea in el. Pe un perete era un dulap imens. In capatul patului aveam 2 noptiere cu cate-o veioza pe ele, iar intr-un colt era un fotoliu din piele si o masuta, deci dormitorul spendid cu alte cuvinte. Apoi dadeai intr-un hol lung si asta mare. Intr-un capat al holului era baia, foarte frumos aranjata, dar care avea o cada, care ptr cei 1.89 de metrii ai lui Liviu era cam mica, deci cam neincapatoare chiar si ptr mine cu toate ca inaltimea mea e ceva mai mica, dar asta nu era neaparat un incovenient. In partea cealalta a holului isi facea aparitia un living cat poti vedea cu ochii, mare si asta unde intr-un coltar era o masuta si un TV,iar in partea dinspre geam era o vitrina si o masa cu scaune. Din living intrai intr-o bucatarie care avea toate utilitatile in ea, deci cu alte cuvinte in cateva cuvintele v-am descris apartamentul in care ne-am petrecut cele 5 zile din Bergamo. Apartamentul avea vederi in 2 parti: una in partea dinspre orasul de jos, deci vedeai partea de jos a orasului, un fel de belvedere de pe drumul de Poiana de la noi, dar care era mult mai aproape de oras,i ar cealalta vedere dadea in parte veche a orasului, deci am avut o priveliste extraordinara. Dupa ce am facut cunostinta cu gazda, o intalianca la vre-o 50 si ceva de ani, cred, si ne-a aratat apartamentul, nu am mai stat prea mult pe ganduri si ne-am pus cate ceva in rucsac si ne-am grabit spre gara sa prindem primul tren spre MILANO. Asa ca, cu pasi mari si repezi am ajuns la gara, ne-am luat bilete si ne-am indreptat spre Milano, una din cele mai mari capitale ale modei. Am reusti sa vad deci si orasul modei si am ramas profund dezamagita de cele vazute. Pot zice ca e un fel de Bucuresti de-al nostru, deci nu cine stie ce. Ajunsi la Milano am luat-o incet pe jos pana in Piata DOMUL-ui, aici am facut o gramada de poze, am poposit si am papat un sandwisch si cate-o inghetata, apoi am colindat putin prin magazine, dar nu va spun ce preturi erau MARI RAU DE TOT ca si daca ma uitam doar cu'n ochi tot erau exagerat de mari, asa ca nu mi-am luat mare lucru ca suvenir, decat o agrafa de par simpla nu deosebita cu nimic specific zonei,dar de, e de la Milano.Apoi incetul cu incetul ne-am indreptat tot pe jos mai vazand una alta, spre stadionul din Milano unde bine inteles ca am mers la meciul Inter Milano cu Latzio, nu stiu daca asa se scrie corect, dar nu are importanta, important e faptul ca ptr prima oara in viata mea am vazut un stadion asa de mare, cu nu stiu cate etaje ca nu am stat sa le numar, dar erau destul de multe, frumos stadion, mi-a placut si meciul a fost frumos, doar ca pe mine m-a prins oboseala si m-a luat si frigul asa ca la un moment dat nu-mi doream decat sa ajung mai repede acasa in apartamentul frumos din Bergamo, asa ca ptr ca ma luase oboseala si frigul Liviu s-a sacrificat ptr mine si am plecat cu juma de ora mai repede de la meci, oricum altfel nu mai prindeam trenul spre Bergamo, asa ca mare noroc am avut ca am prins ultimul tramvai.....ultimul metrou si dupa un drum destul de lung cu aceste vehicule am ajuns intr-un final la gara din Milano de unde urma sa luam trenul spre Bergamo, dar mai intai de toate trebuia sa ne luam bilete ca sa putem urca in tren, dar ghiseele de la gara erau inchise, asa ca bine inteles ca eu m-am panicat, doar nu era sa dormim in gara ptr ca nu aveam de unde lua bilete?!....dar sotiorul meu e tare descurcaret, asa ca ne-am dus pe peron unde urma sa plece trenul si Liviu a vorbit cu ne-a controlor-ul in italiana si i-a explicat ca nu mai era deschis la casa de bilete si ca vrem sa platim contra costul biletelor si sa ajungem la Bergamo, asa ca controlor-ul ne-a zis sa ne urcam in tren ca vine el la noi si rezolvam problema, dar daca voi l-ati vazut atunci l-am vazut si noi pana la Bergamo, nu a venit nici un controlor, asa ca am mers gratis. Asa am economisit cativa euro, buna treaba, dar eu tare am stat tot drumul morcovita ca o sa vina si o sa ne ceara un pret pe bilet de nu o sa uitam toata viata noastra, dar vorba lui Liviu nu am avut nici un motiv sa ma stresez,dar eu ca de obicei mi-am facut griji degeaba, asta e, bine ca pana la urma am ajuns acasa unde abia am asteptat sa fac un dusulet si sa ma pun in patul moale unde am dormit pana a 2-a zi dimineata cand ne-am trezit si iar am laut-o de la capat si am umblat pe strazile din Bergamo timp de 2 zile unde am descoperit fel si fel de lucruri noi si interesante, o gramada de biserici interesante, muzee si chiar si stadionul din Bergamo, unde bine inteles am intrat si am facut cateva poze. Chestia cu stadioanele e una din placerile lui Liviu pe care nu pot sa le refuz cand stiu ce mult se bucura cand vede astfel de locuri, asa ca tot timpul ii respect hoby-urile lui, ce sa zic mi-a placut si stadionul din Bergamo, foarte ingrijit chiar daca este micut, dar si mai mult mi-a placut orasul in sine si l-am contemplat ore in sir si tot l-as mai admira si azi daca as mai avea ocazia.
Asa ca am contemplat orasul din diverse pozitii in care ma aflam si simtiam o mare placere, caci punctul in care ma opream imi permitea a privi acest frumos oras in toata splendoarea frumusetii sale, ce incepe de la niste frumoase coline si se opreste intr-o frumoasa cimpie, inconjurat in toate partile de gradini si vile de o frumusete incintatoare.
Cladirile orasului Bergamo sunt mai toate de stil roman degenerat în cel italian modern din cate am inteles eu de la cei ce-l cunosc. Strazile sunt bine construite si se tin in mare curatenie. Are o academie de stiinte, o biblioteca publica, in care se gasesc mai multe manuscrise interesante cica, de mare valoare, si o scoala de teologie, stadionul de care va aminteam mai sus, o gramda de biserici si muzee, cred eu destul de vestite...si multe altele.Printre monumentele demne de vizitat se numara o catedrala veche, in care iti poti incanta ochii cu o multime de statui si picturi antice, deci cu alte cuvinte sa nu va mai incui capul cu orasul Bergamo,merita vazut caci e ceve de vis, asta e parerea mea in cele 5 zile cat am stat in el si dintre care 3 zile am batut strazile acestui oras in lung si-n lat, deci zic eu am vazut multe din ceea ce era de vazut parerea mea. Deci dupa excursia la Milano urmatoarele 2 zile am stat prin Bergamo si din cauza ca vremea de afara foarte ploioasa nu ne-a permis sa ne deplasam in alta parte, dar am avut multe de vazut si pe aici. Seara ieseam si papat o pizza prin oras si ceva dulce, dar sincera sa fiu la cat de bine aratau prajiturile in vitrinele cofetariilor asa de rele erau la gust, aveau arome ciudate de esenta de brad, amestecata cu vanilie sau fistic, ceva de genul asta si nu prea erau pe gustul meu. Nici chiar vestita lor pizza nu m-a prea incantat ptr ca avea o iarba pe ea, cica se numeste rucola, ceva gen "papadia" noastra care nici aia nu-mi place si nu e pe gustul meu. Deci nu m-a incanta, dar asta este, nu e mancarea asa de buna ca la mama acasa.ntr-una din seri am avut parte de o cina roamantica petrecuta in livingul apartamentului alaturi de sotiorul meu dragalas si tare buna a mai fost papa pe care am achizitionat-o de la un merkato, cum zic italieni, adica un super market gen Carffour-ul de la noi. Dupa ce s-a mai indreptat vremea intr-una din zile ne-am gandit sa dam o fuga si pana la Venetia sa vizitam cate ceva pe acolo, asa ca zis si facut. Si intr-o alta dimineata ne-am trezit dis de dimineata si ne-am dus la gara si am luat trenul catre Venetia. Dupa un drum de vreo 3 ore si un pic iata ca am ajuns si in splendidul oras plutitor pe ape, plin de gondole si gondolieri. Din gara Venetiei am luat drumul catre vestita Piata San Marco,frumoasa de altfel. Venetia era foarte aglomerata, plina de turisti la tot pasul dupa cum o sa puteti vedea chiar si din pozele pe care le-am facut pe acolo. Si Venetia la fel ca si Milano foarte scumpa, niste preturi foarte mari, dar in schimb foarte frumoasa. Nu am cuvinte sa descriu frumusetea acestui oras in cuvinte, chiar ma intrebam cum a luat nastere acest oras si m-am gandit ca ori s-a constriut si a fost inundat de mare care cu timpul nu s-a mai retras si localnicii si -au consolidat casele care rezista si acum sau totul a fost facut asa pe apa, foarte interesant, oricum una din aceste 2 vatriante cred ca e adevarata cu siguranta. Bine inteles ca dupa ce am vazut ce era de vazut si dupa ce am colindat si pe aici prin magazine si am luat cateva suveniruri care e drept erau cam scumpe la pret, dar o data-n viata ajungi la Venetia asa ca merita un mic suvenir de aici. Bine inteles ca si aici am mers sa vedem stadionul de fotbal unde bine inteles ca am facut cateva poze,stadionul e intr-o zona linistita,nu e prea multa lume prin zona cum e in Piata San Marco, unde nu ai loc sa arunci un ac, asa multa lume este. Imi inchipui ce nebunie e in perioada carnavalului la Venetia. Ne-am plimbat pe malul marii pe jos pana nu am mai putut, am vazut o gramada de perechi de indragostiti care mai de care mai dragalasi si interesanti, una dintre perechile pe care le-am vazut ne-a atras atentia in mod deosebit, cred ca erau francezi, erau imbracati frumos in costum si el si ea....si stateau pe o banca si savurau din pahare sampanie si se indulceau cu niste bomboane delicioase dintr-o cutie mare de bomboane...si el i-a dat ei o cutie micuta in care eu am banuit ca era un superb inel....si el ii declara dragoste vesnica....asa mi-a zis Liviu ca a inteles din dialogul lor....mare ghid baietelul asta al meu, tare mandra sunt de el ca stie atatea limbi. Daca nu era el sa stie italiana atunci dedeaba am fi ajuns in Italia caci am fii murit de foame ptr ca italienii nu vorbesc alta limba decat limba lor,din punctul asta de vedere nu sunt prea isteti, asa ca mare noroc am avut cu Liviu ca se descurca foarte bine si cu italiana. Deci frumoasa Venetia.Duminica, ultima zi de sedere a noastra pe meleaguri italiene ne-am preumblat prin jurul casei, deci nu am coborat nici macar in partea de jos a orasului, am ramas sus dupa ziduri si ne-am plimbat prin zona. In plimbarea noastra am dat peste un targ de antichitati care cica doar duminica se tine acest targ si bine inteles ca mi-am achizitionat si eu un vas micut din argint care sa-l am ca amintire de aici. Ceea ce am mai descoperit in plimbarea noastra era ca am vazut o gramada de italieni de diverse varste care erau imbracati in tinuta sport si faceau jogin, alergau si se tineau foarte bine, ceea ce la noi vezi rar un om asa intre 2 varste sa alerge, nici tinerii nu se omoara cu asa ceva, oricum e un lucru sanatos acest lucru, deci italienii cred ca au o viata foarte sanatoasa. Deci cam ne apropiem de finalul calatoriei noastre in Italia.Bine inteles ca si la intoarcerea spre casa am avut parte de peripetii, de data asta nu legat de bagaje, geanta noastra de voiaj care deja era desfigurata si sfasiata, nu mai avea ce sa pateasca ceva mai rau decat a patit la venire. Asa ca nu ne-am facut probleme din cauza asta. Cel mai naspa era sa ne piarda astea bagajele, lucru care nu s-a intamplat, dar altele au fost incovenientele. Din cauza ca o pasagera romanca bine inteles nu's ce pana mea pe unde a umblat,sau ce probleme a avut ca din cauza ei a plecat avionul cu o intarziere de mai bine de 20 de minutele....dupa ce toata lumea a stat dupa ea...tot ea era cu gura mare.....ghinionul a cazut de data asta pe Liviu,de ce zic acest lucru ptr ca locul din spatele lui Liviu era al ei. Nu va zic ce agitata a fost tot timpul zborului si a lovit cu mainile si genunchi in scaunul lui Liviu,de s-a enervat Liviu rau de tot....nu va mai zic ca nici gura nu i-a tacut tot drumul pana la Bucuresti, era foarte suparata caci una din tipele personalului de la bordul avionul a rugat-o sa-si puna geanta de mana in cuseta de bagaje si sa-si inchida si telefonul pe care-l tine in mana caci astea sunt regulile. Cu chiu cu vai a convins-o saraca fata sa-si puna geanta in cuseta, caci cica e de firma geanta si daca i-o strica careva. Romani ...., scuza-mi expresia...care ne fac de cacat pe dincolo.....parca nu a mai vazut lumea geanta de firma....numai ea avea, deci doamna asta a fost foarte imposibila tot timpul zborului....nu iti zic ce s-a amuzat lumea din avion pe seama ei, doar Liviu nu putea sa se amuze ci s-a enervat cat i-a fatait scaunul in timpul zborului caci la aterizare nu a mai rezistat si s-a enervat si i-a zis sa-si mai tina gura ca il doare capul din cauza ei....iar madama s-a iritat si mai tare. Dar in fine bine ca am ajuns si nu a mai trebuit sa o suportam. Deci fereasca Dumnezeu de astfel de specimene. Deci calatoria noastra la intoarcere nu a fost prea fericita caci de, am nimerit ca veneau roamnii acasa de Paste. De data asta avionul a aterizat pe aeroport la Otopeni unde ne-a asteptat un amic cu masina care ne-a adus acasa. Abia am asteptat sa ajung acasa caci eram foarte obosita si ma durea capul si ne era si tare dor de mamicuta noastra dragalasa pe care nu o mai vazusem de o saptamana. Asa ca ajunsi acasa am facut un dus, am papat ceva foarte putin si ne-am pus la somnic ca a 2-a zi trebuia sa megem la servici. Deci asta a fost excursia noastra in Italia.
Sincera sa fiu abia astept ziua de 26 mai cand voi zbura din nou cu avionul cu destinatia Roma, cred ca vom petrece alte 6 zile de VIS si Liviu asteapta cu nerabdare concediul.
Acum dupa aceste 6 zile petrecute in Italia e mai relaxat si atat de fericit si bucuros ca a putut sa ma ia si pe mine cu el, tot timpul calatoriei mi-a zis ca e altceva cand sunt cu el, altfel trece timpul in delegatie.
Concluzia finala e ca Italia mi-a placut cel mai mult din tarile pe care am avut ocazia sa le vad pana la ora actuala.
Cam astea fiind zice o sa inchei aici multele randulete scrise de mine si sper sa aveti rabdarea sa le citesti cu mare atentie pana la capat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu