Bijuterii din fimo si cutiute cu piese quilling

Vacanta Montenegro-Albania-Croatia,iunie 2012

Si a venit iar vremea vacantei..........cea mai frumoasa vacanta e cea neprevazuta, neplanificata, intr-un loc in care nu ai mai pus piciorul si, desigur, alaturi de cineva drag, ce ziceti am dreptate?!.

In principiu suntem la fel cu totii, doua maini cu care mancam, doua picioare cu care ne deplasam, zece degete cu care tastam, un suflet cu care iubim, un creier cu care gandim si   un job de care nu ne prea place dar din care ne castigam existenta. E incredibil cum din atatea miliarde de oameni si vreo cateva sute de tari...oare atatea sunt?!...o sa verific pe harta.... apuci sa vezi atat de putine in anii de viata pe care-i traiesti, adica o mica particica din lumea asta mare...

Eu de obicei calatoresc destul de rar, de obicei in concedii, atunci cand reusesc sa fur cateva zile de relaxare caci asa se poate pune problema la servici...! Insa in timpul calatoriilor, cateva lucruri imi pot face experienta reusita si de neuitat! Cand nu am nimic de spus... inseamna ca am  mult de cautat!... si de vazut...

De obicei in calatoriile noastre nu sunt atrasa de obiectivele turistice ca entitati, ci de ceea ce devin ele pentru mine, de sentimentele pe care mi le transmit pe moment, de impresia de moment si starea pe care mi-o creeaza, la fel si cu oamenii...nu ma atrag ca sunt frumosi si destepti...ci faptul ca sunt oamenii cu caracter....

In fiecare calatorie mi-e dor de diversitate, de experimentarea altei culturi , de poze care sa vorbeasca singure, de fluturi in stomac ca atunci cand nu stii ce te asteapta maine si totodata de siguranta intoarcerii pe meleaguri mioritice. ...adica acasa...,cam asta cred ca reprezinta calatoriile pentru mine.

Vacanta este visul oricaruia dintre noi, este o pauza bine venita ptr toti ,"o hrana pentru suflet" as putea spune eu, un moment de respiro, de relaxare, de bucurie.....

Pentru mine calatorul are deaface – exploreaza si se confrunta – cu natura si cu fenomene psiho-sociale. Asta-mi alimenteaza pasiunea, implinirea, dezvoltarea personala, savoarea calatoriei/vacantei.

Dar timpul e resursa cea mai pretioasa a vremurilor ce le traim, asa ca recunosc, cu timpul stam cel mai prost cand calatorim, nu ne ajunge sa vedem tot ce ne dorim... in fiecare vacanta ratam cate ceva ptr ca timpul nu ne permite sa vedem chiar totul...Timpul are valoare prin prisma clipelor cand fiinta noastra vibreaza la cele mai inalte cote de rezonanta si nu de putine ori, clipele din calatorie poarta o astfel de amprenta intensa, vibranta.

Bugetul nu mi se pare cel mai relevant aspect al unei calatorii. Am vazut multe locuri frumoase cu "covrigi" in buzunar si band apa de la cismea unde era afis mare "apa nu e buna de baut"....prin Italia se intampla asta...la Roma...dar uite ca inca traiesc si mi-e bine.... si calatoresc....

Ma simt putin trista cand banii sunt un subiect tabu, atat de controversat, in ceea ce priveste calatoria.... auzi de multe ori in jur spunand oameni unde sa ma duc in concediu cand nu am bani....daca gandim asa niciodata nu vom putea face 2 pasi...trebuie sa gandim altfel...sa avem buna vointa sa ne dorim sa vedem locuri frumoase...chiar si o simpla plimbare pe aleile din parcul cel mai apropiat de tine poate fi o calatorie interesanta si placuta, dar trebuie sa-ti doresti acest lucru, nu sa te rezumi la cati bani ai in buzunar sau nu ai... Asa ca eu consider caci  calatorim mereu, in fiecare zi si depinde doar de noi insine sa apreciem calatoria, care in esenta nu e nimic altceva decat drumul in viata.

Dar sa nu deviez de la subiect si sa nu ma abat de la el, deci e important sa gasesti destinatia  ptr vacanta caci de asta era vorba, in care sa te poti simti bine de banii de care dispui si mai important decat destinatia e drumul. E important sa iti depasesti zona de confort, sa indraznesti sa visezi si sa actionezi in sensul de a iti atinge visul. Nu imi permit acum sa merg pe Luna, insa voi face si asta intr-o zi cine stie....:). Si daca nu la 70 de ani nu voi fi facut asta, faptul ca 70 de ani am visat conteaza cel mai mult.”

Asa caci o calatorie inseamna emotie, necunoscut, dintr-o calatorie te intorci alt om, mereu! Esti mai optimist, mai vesel si porti in suflet locuri si oameni noi.

Eliade spunea ca "Istoria se petrece exclusiv in timp, si prin tot ce are el mai bun, omul incearca sa se impotriveasca timpului". Simbolul timpului e ceasul...asa ca minte luminata a avut cel care a inventat ceasul....

Asa ca hai sa uitam de  fiecare zi ce este incarcata de nebunie, stres, praf, griji...caldura sufocanta,  si sa ne amintim ca totusi exista si cateva mici "scapari" care ne ajuta sa evadam din lumea asta intunecata, si sa ne bucuram de viata. Nu ma refer insa, numai la petreceri grozave, concerte de jazz sau piese de teatru...ma refer la alte lucruri mici care ne ajuta sa investim in noi intr-un mod cat se poate de eficient si sa ne relaxam in acelasi timp. Ma refer mai exact….la vacanta...la excursii......la calatirii....

Asadar dragii mei poate asteptati sau nu sa aflati cum a fost anul acesta in vacanta noastra sau care a fost destinatia vacantei noastre anul acesta....ei bine destinatia a fost MUNTENEGRU, mai exact un circuit : Muntengru - Albania - Croatia....

Dar hai sa va plictisesc un pic, sau poate nu, cine stie poate din impresiile mele de vacanta veti putea lua si cateva informatii utile ptr voi....

Asadar ne-am luat biletele de vacanta printr-o agentie din Bucuresti (cazare si transport cu autocarul).

Acum sa va inarmati cu rabdare caci ma pun pe povestit si stgiti cum sunt eu ca ma cam pierd in detalii, dar sper ca de datga asta sa reusesc sa fiu cat mai scurta si la obiect....asa ca hai sa incep cu inceputul:

Ziua 1: Trezirea si plecarea spre Bucuresti cu microbuzul.

Ajunsi la Bucuresti ne-am indreptat catre parcul Izvor de unde urma sa luam autocarul.

Plecam in jurul pranzului spre Muntenegru pe traseul  Bucuresti – Pitesti – Rm. Valcea, Craiova – Drobeta Turnu Severin – Belgrad  (Serbia) – Podgorica – Budva - Ulcinj (Muntenegru).

Poate o sa ma intrebati de ce MONTENEGRO?! pai ptr ca asa am decis noi pe ultima suta de metrii cand ne gandeam unde sa ne facem vacanta anul acesta si sincera sa fiu NU ne pare rau de loc de alegerea facuta...

Cine crede ca partea aceasta a Europei nu are ce arata sau ca nu are locuri frumoase sau interesante, (de fapt si una si alta), va scriu cu toata taria si sinceritatea: se inseala amarnic.

Nu am crezut nici eu mare lucru pana cand nu am vazut cu ochii mei; peisaje de poveste. Sa stiti ca nu numai Italia sau Franta sau Spania sau Grecia sau Bulgaria(le dau exemple doar pt. ca le-am vizitat si eu cat de cat) sunt binecuvantate de asemenea minunatii de tablouri naturale. Nicidecum! Aceste tari au o istorie turistica mai veche si mai bogata…

Dar asta nu face ca si alte tari chiar de aici, din Balcani, sa nu poata candida la un loc fruntas in clasamentul tarilor cu un foarte mare potential natural si turistic.

Chiar aici, pe unde am mers noi in acest circuit Serbia-Muntenegru-Albania-Croatia, peisajele sunt atat de frumoase, de deosebite si in multe locuri extrem de spectaculoase, pot oricand face o buna si loiala concurenta oricarui alt loc din Europa si chiar din lume. Doar ca tarile din Balcani nu sunt inca atat de bine promovate la adevarata lor valoare naturala, nu le prea stie toata lumea.

Tocmai de aceea pot afirma ca aici mai toata treaba cade cel mai mult pe umerii largi si generosi ai naturii care, cu priceperea ei “nativa” isi daruieste cu atata dezinvoltura, in toata splendoarea ei atatea si atatea locuri minunate.

Deci, in drumul nostru, noua nu ne-a ramas atunci altceva de facut decat sa ne bucuram de frumusetile acestei zone pe unde paseam deocamdata in viteza masinii, privind cu totii curiosi pe geamurile largi ale autocarului si facand poze in stanga si-n dreapta. In acest timp ghidul isi incepuse pledoaria matinala cu descrierea zonei...

Drumul strabate munte dupa munte, pe o sosea surprinzator de buna si serpuieste ametitor printre niste vai bogat impadurite. Cu fiecare curba a soselei impecabile, vedeam cum apare alt si alt peisaj iar ochii nostrii nu incetau sa memoreze acea expozitie naturala cand pe o parte, cand pe alta. Ce m-a tot surprins nu numai aici ci pe tot drumul in acest circuit, soseaua a fost foarte buna peste tot in Muntenegru…

 Am vazut si am trecut prin 2 minunatii naturale pe care le are Muntenegru: Parcul National Durmitor si Canionul Tara. 

Nu dupa mult timp, ghidul ne-a anuntat ca intrasem in Durmitor-Park.

Durmitor Park este, dupa parerea mea, cea mai spectaculoasa si frumoasa zona naturala din Muntenegru. Este intesata de munti inalti, cu creste fie impodobite din abundenta cu paduri mereu verzi, fiind prezent mai mult bradul si pinul, fie cu stanci golase din piatra sau chiar combinatia perfecta dintre cele doua: paduri si stanci laolalta.

Aceasta zona are o conotatie istorica destul de importanta si anume aici a avut loc o intensa batalie in cel de-al 2-lea rezboi mondial, de la Sutjeska, in anul 1943, cand nemtii i-au urmarit si macelarit in acesti munti pe partizanii lui Tito.

Durmitor Park, in toata maretia lui este situat in Alpii Dinarici si include platoul si masivul Durmitor, cu cel mai inalt varf al sau, Bobotov Kuk, de 2522 m.

Parcul National Durmitor este imbogatit natural de mai multe canioane, cel mai mare si mai spectaculos fiind Canionul Tara, in care raul Tara si-a sapat dintotdeauna calea si isi face prezenta sa diafana printre vaile foarte adanci. Urma sa trecem si noi printr-un loc special prin acest canion…

In Durmitor Park mai sunt si alte canioane mai mici, tot frumoase dar mai putin spectaculoase, in vaile formate mai discret de raurile Draga si Susika.

Dar va spun sincer, ca toata aceasta zona intesata de munti si vai de-a dreptul ametitoare, cu raurile si lacurile acelea de o culoare de un verde-bleu straveziu, mai limpezi decat cerul, toata zona este speciala si cred eu, ramane in amintirea turistului sau simplului trecator (daca ii place natura la ea acasa). Ca sa nu mai mentionez si intinsele pasuni, care, de departe apar ca niste pete distincte printre padurile dese ale muntilor. Tabloul este unul de vis real, un vis muntenegrean demn de retinut.

Datorita pozitiei sale geografice si a diferentelor de altitudine, de la culmile cele mai inalte si pana la vaile foarte adanci, intre acestea aflandu-se padurile de conifere, de pin, brazi ca si zone subalpine, intreaga regiune se afla atat sub influenta mediteraneeana cat si alpina. Toate acestea au dus la dezvoltarea unei game extrem de variate de specii, atat flora cat si fauna de exceptie. Aici se intalnesc deopotriva lupi, cerbi, ursi, rasi ca si animale mai mici, precum veverite, vidre, nevastuici si alte minuni rozatoare. Parcul ocroteste printre padurile sale si o diversitate de pasari, iar lacurile detin o bogatie subacvatica, concretizata prin pesti de mai multe feluri, ca si broaste, reptile, serpi de apa.

Tocmai din aceste motive foarte importante, zic eu, a fost creat acest parc in anul 1952, din dorinta autoritatilor iugoslave de a proteja varietatea de ecosisteme in care astazi se gasesc multe plante si animale pe cale de disparitie. Am aflat ca acest parc adaposteste una dintre ultimele paduri virgine de pin negru din Europa, pe un sol pe care in mod normal s-ar dezvolta fagul…

In plimbarea noastra prin acest parc, mandria tarii, muntenegrenilor, cum l-am denumit eu la un moment dat, am intrat in Canionul Tara. Ei, aici alta distractie, alta minunatie a darnicei naturi muntenegrene.

Canionul Tara, cunoscut si sub numele de Defileul raului Tara este o formatiune muntoasa, in care raul cu acelasi nume a tot muncit de zor din vremuri stravechi si si-a croit drumul sau printre stancile dure ale muntelui, undeva jos, jos de tot…Este un spectacol unic aici, sa vezi muntele imens, dispus in felii ca de tort, brazdat de apele albastre ale unui rau care, cu tupeu infinit, a reusit sa dea nastere la asemenea splendoare. Nu stiu daca reusesc sa oglindesc bine peisajul, dar poate va amintiti de Canionul din Arizona sapat de raul Colorado, SUA, cei care la-ti vazut, eu nu, doar pe net .

Ei bine, Canionul Tara este “cel mai tare” din Europa ca lungime si al doilea din lume dupa canionul american.

Canionul Tara are o lungime de 80 km si o adancime de 1300 m in punctul sau cel mai de jos, deci va dati seama, sper, de spectaculozitatea lui.

Raul Tara cea frumoasa, isi duce ”pletele” albastre undeva, foarte jos. El isi croieste de zor drumul sau printre stanci, formandu-si propria sa vale minunata tenace, ambitioasa, frumoasa, de neuitat…

La un moment dat, soseaua parca s-a ingustat…de fapt s-au apropiat foarte mult muntii de pe o parte si cealalta a sa; am intrat in niste chei extrem de spectaculoase, amintindu-mi de cele de la Cheile Bicazului nostru iubit. De fapt aceste chei sunt cele mai adanci din Europa, Cheile Tarei.

Chiar TARE peisaj!!! Am avut impresia ca brusc se inserase. Stancile stateau la panda, parca sa se pravaleasca pe noi.

Deci am vazut si ce inseamna un canion adevarat: este o vale foarte adanca, cu peretii apropiati de zici ca se “pupa” intre ei la un moment dat, din stanca stratificata, cu terase stancoase, chiar cu pietris si nisip. Intr-o parte am reusit sa vad si o gaura mare intr-un versant al muntelui. Acolo dainuie o pestera. Sunt mai mult de 80 de asemenea pesteri de-a lungul canionului.

Ei, dar pe raul Tara, acolo unde ea creste in debit si devine prin unele locuri tare zburlita dar si mai linistita, se pot face si sporturi extreme, cum ar fi rafting si caiac.

Toata aceasta excursie m-a dus cu gandul la alt parc din Croatia, Parcul Plitvice pe care dorim de ceva vreme sa-l vedem, dar cine stie poate intr-un viitor apropiat.

Asadar daca sunteti iubitori de natura in esenta pura, aici este locul ideal de a va “parfuma” sufletul si mintea cu imagini de neuitat, cu o stare de liniste si buna dispozitie. Va veti umple de fericire si implinire!

Si iata cum ceva din Muntenegru mi s-a lipit de inima si gand, cum inca un loc binecuvantat de pe acest pamant am avut sansa sa-l alegem in vacantele noastre si nu ne pare rau de alegerea facuta. Poate il veti alege si voi odata...

 Si apoi ajunsi in capitala Muntenegrului am avut placerea sa trecem si prin capitala Muntenegrului, Podgorica, dupa parerea mea la prima vedere este un orasel cochet, curat, cu multa verdeata, cu aeroport si un lac imens si splendid - Skadar…plin de nuferi….asa ca am avut cu ce sa-mi incant privirea ochisorilor mei verzi...

Lacul Skadar, cel mai mare nu numai din tara, dar si din intreaga Peninsula Balcanica. In afara de aceasta, pe teritoriul tarii sunt circa 29 lacuri muntoase de origine glaciara, asa-numitii "ochi de munte". Canionul raului Tara are dimensiuni incredibile, adancimea lui fiind de 1300 m. Acesta este cel mai mare canion din Europa si al doilea cel mai mare din lume. Mai mult de 8% din teritoriul Muntenegrului il ocupa parcurile nationale, cum ar fi: Durmitor, Lovcen, Muntele Biograd si Lacul Skadar. Cu greu veti putea uita peisajele golfului Boko-Kotor, care patrunde in pamant vre-o de 32 km intre muntii Lovcen si Orien.

Lacul Skadar (in limba sarba: Skadarsko Jezero) sau Lacul Shkodra (Albania: Liqeni Shkodrës i), de asemenea, cunoscut sub numele sau italian de Lacul Scutari (in italiana: Lago di Scutari), este cel mai mare lac din Peninsula Balcanica.

Lacul este situat la granita dintre Albania si Muntenegru. Lacul ocupa o depresie carstic, ceea ce explica adancimea sa superficiala (a fost mult timp estimat la 7 m).Afluent principal este Moraca introducand-o in apropiere de portul de Plavnica in Muntenegru, care au finalizat cele 2 lacuri mici. Lacul este condus la Marea Adriatica de catre un rau neregulat de 32 km, Bojana (albaneza Buna), care marcheaza frontiera internationala pe jumatate a cursului sau o crestere de raul Drina, in anul 1858 deturnat o parte din  apele lui, sub numele de "Marele Drinul" (Drini i Madh) la Buna / Bojana acestea se unesc in apropierea castelului din Shkoder Rozafa. Asadar cred ca v-am convins si de frumusetea lacului Skadar ce trece prin Podgorita, capitala Muntenegrului.

Sa ne amintim cuvintele marelui clasic: Lordul George Gordon Byron care a scris despre Muntenegru: "La momentul aparitiei planetei noastre, cea mai frumoasa intalnire a pamantului si a marii a avut loc in Muntenegru ... Cand se semanau nestematele naturii, acestui pamant i-a revenit o gramada de margaritare ..."

Asadar de la granita pana la litoralul marii Adriatice sunt aproximativ 400 de km. Granita este in canion, iar prima parte a drumului prin Muntenegru trece prin munti si pe langa un lac de acumulare de un albastru incredibil. Formele de relief se schimba foarte rapid si nu prea iti dai seama ce urmeaza. Chiar daca am vorbit frumos de aceste locuri, nu voi nega faptul ca statiunile de pe litoral sunt obisnuite. Cluburi, restaurante, cafenele si vanzatori ambulanti, cam ca la noi, nimic special, in schimb peisajle...natura..formele de relief...de un frumos extraordinar....

Deci v-am facut deja introducerea in Muntenegru si v-am frunizat cateva informatii deja, asa caci sa continuam cu a 2-a zi de vacanta a noastra....

Ziua 2 :– Muntenegru - Ulcinj - In cursul pranzului ajungem in Muntenegru, mai exact in jurul orei 14,30. Dupa un drum de 32 de ore cu autocarul abia am asteptat sa ne dezmortim picioarele asa ca imediat ce ne-am cazat am facut un dus si eram ca "noi", asa ca nu am pierdut timpul sa stam prin camera de hotel, am iesit sa luam pulsul statiunii muntenegrene Ulcinj chiar daca afara era inorat si deja primii stropi de ploaie de vara isi facusera aparitia, nu ne-am lasat intimidati de vremea de afara si am pornit la pas prin statiune, doar ca ploaia ne-a cam dat mari batai de cap asa ca ne-am adapostit intr-o patiserie si am degustat o placintica delicioasa a muntenegrenilor pana cand norii s-au dezlantuit asupra statiunii si ploaia a incetat cat de cat. Intr-un final dupa ceva vreme poposita in patiserie am zis ca doar nu o sa stam aici toata dupa masa, asa am mai facut cativa pasi prin statiune printre picaturile de ploaie care inca nu incetau sa cada....Intr-un final dupa ce ne-am udat lioarca am decis sa revenim in camera de hotel si ne-am pus in pat si am adormit instantaneu vre-o 45 de minutele caci eram franti de la drumul lung pe care-l strabatusem catre Muntenegru. Ne-am trezit instantaneu si am bagat de seama ca ceasul era aproape de ora 18 cand trebuia sa ne intalnim cu ghidul la receptie sa ne spuna de ofertele excursiilor optionale, asa ca repede ne-am mobilizat si am plecat din camera. La iesirea din camera de hotel am constatat ca afara vremea isi revenise si era un soare fierbinte afara, asa ca am decis ca dupa ce discutam cu ghidul de excursii sa mai facem o plimbare pe malul marii, asa ca ne-am plimbat pe faleza si am ajuns la o cetate veche din statiune pe care am vizitat-o la pas la apusul soarelui si tare mult ne-a placut ceea ce am vazut. Tarziu in seara ne-am asezat la terasa unui restaurant de pe faleza marii si am luat cina si am admirat marea si peisajul din jurul ei...adica muntii impaduriti care se ridicau din mare....

Deci  cand am dat cel mai bine cu ochii de micuta localitate - Ujlcinj de pe coasta de sud a Adriaticei muntenegrene am ramas incantata. Primul contact a avut loc in prima zi cand am ajuns in statiune. In fata mea s-a intins o imagine tare placuta; un tablou foarte divers, viu si vesel pictat in toate culorile. Direct in fata am vazut orasul dispus in trepte, inghesuit, cu multe, multe cladiri, printre care din loc in loc aparea timid, soseaua, la dreapta era alta parte a orasului, alte cateva strazi care fac slalom printre toate hotelurile si casele localnicilor si multa, foarte multa verdeata.
Undeva mai sus, spre stanga, am reusit cu usurinta sa disting niste cladiri insiruite, ce pareau mai vechi, constructii din piatra, ordonat asezate pe acea culme. Nu stiam atunci ce este dar curand aveam sa aflu ca acolo este ceva extrem de interesant, de placut si mai ales fascinant. Acolo cocotat de restul orasului este cetatea sau orasul vechi, el insusi un loc cu totul distinct de restul statiunii.
Si jos spre stanga am vazut golfuletul, ca o palma usor stransa, in interiorul careia este plaja orasului si marea cea minunata.
Ulcinj este una dintre cele mai vechi asezari de pe coasta Marii Adriatice. Are o vechime de peste 2000 de ani. Se considera a fi fondat inca din sec. 5 I. Hr. de catre colonii grecesti colchiniene. Pe aceste stravechi pamanturi traiau inca din era preistorica ilirienii, un popor indo-european. Sub influenta greaca, acestia au construit „Peretii ciclopici”, ceea ce insemna construirea unei cetati cu ziduri inalte din piatra masiva din calcar, fara mortar intre bucatile de piatra, unde se intalneste arhitectura miceniana. De aici si numele de Stari Grad Ulcinj sau mai simplu Stari Ulcinj. Multe secole dupa fondarea sa de catre colchinieni, Stari Ulcinj a fost capturat de catre romani. Apoi aceasta asezare, datorita pozitiei sale geografice a fost vanata si cotropita de imperiul bizantin, de venetieni, turcii chiar si de pirati, fiind mereu un loc mult ravnit pt. frumusetile naturale si salbatice ale acestei zone de coasta.
Inainte de perioada medievala, Ulcinj a fost cunoscut ca locul cel mai ravnit de bandele de pirati si pentru o buna perioada a fost chiar capitala acestora din zona Marii Adriatice. Dar venetienii au luptat pentru acest pamant atat de dorit, lasand urme adanci in dezvoltarea asezarii, ca si dominatia imperiului otoman, sub care Ulcinj a stat pana in anul 1878, cand dupa razboiul de independenta a devenit parte din Muntenegru.
Astazi, Ulcinj este un oras inca necunoscut pentru multi, dar am inteles ca an de an aici vin tot mai multi turisti, asa cum eram si noi, dornici de a-l cunoaste. Aveam sa vedem o urbe in plina dezvoltare, interesanta, cu multe locuri pitoresti unice.
Fiind la granita cu Albania, in Ulcinj am vazut foarte multi musulmani, in special albanezi si orasul este intesat de moschei. Ulcinj si inca un alt oras, Tuzi, este considerat unul dintre cele mai mari concentrari de populatie albaneza din Muntenegru.
Ca si cel vechi, si orasul nou s-a dezvoltat pe tarmul Marii Adriatice, pe o colina stancoasa, al carui tarm este mult adancit in interior, dand nastere unui superb golfulet. Parca natura a smuls odata un urias pumn din stanca, lasand marea sa-si faca aici un cuib tare frumos, cu un tarm nisipos. Golful este imprejmuit de peretii inalti de stanca; in dreapta sus se vede atat de frumos, orasul vechi mai ales la apus iar in stanga, golful a ramas salbatic, imbracat doar cu vegetatia-i bogata.
Plaja din Ulcinj se „muleaza” perfect dupa forma golfului si nu este prea lata. Este cunoscuta sub numele de „Mala Beach” sau Plaja Mica. Nisipul este foarte fin si bogat, iti ingropi picioarele in el, dar frige al naibii de tare incepand cu primele ore ale pranzului.
Pe aceasta plaja din Ulcinj am avut parte sa vad ptr prima oara in viata mea niste sezlonguri din lemn, o „gluma” lemnoasa greoaie foc, pe post de pat de plaja. Cred ca erau din vremurile demult trecute dar... deloc uitate si niste umbrele din rachita ...

Faleza, de fapt strada se cheama Obala Borisa Kidrica sau Korzo, cum o numesc localnicii, se intinde pe toata lungimea plajei. Aici seara este punctul fierbinte si cel mai luminat al orasului. Lume foarte multa si galagioasa. Pe strada aceasta circula si masini, este trotuar doar pe partea cu plaja si din cauza asta aici se produce mereu o mica - mare nebunie, daca doresti sa te plimbi in mod linistit. Deci slabe sperante ptr o promenada calma, relaxanta, aproape de malul marii... poate doar direct pe tarm. Soferii am vazut ca nu au nici o taina in ale circulatiei. Nu stiu deloc sa semnalizeze, merg ca besmeticii in tromba, pun frane bruste, fac si ei pe „jmekerii”... mai stii?!... Dar totusi sunt si „domni”, caci te mai lasa si pe tine, pieton sa traversezi vreo strada.

Lumea este buluc pe acest Korzo si deci mult balamuc in concluzie. Partea aceasta este plina de tot felul de terase si restaurante, de cafenele care mai de care mai pitoresti, placute la privit. Pe acele strazi gasesti de toate ptr toti, sunt si ceva magazine cu multe suveniruri, alte restaurante si cafenele, patiserii, etc. Am vazut vreo 3 moschei si musulmani foarte multi .

Odata ajunsi in partea de sus a orasului, galagia scade considerabil, si atunci chiar este o placere sa te plimbi pe strazile acelea intortocheate, sa vezi multele hoteluri noi cu tot felul de arhitecturi moderne, unele inca sunt in constructie, casele localnicilor cu curti ornate cu multe flori.

Ulcinj este o strasnica perla veritabila a coastei muntoase a Adriaticii, un dar al inaintasilor acestori locuri, in care oamenii locului au inaltat aici, din timpuri apuse o comunitate medievala foarte asemanatoare cu un castel.

Situat pe o colina stancoasa, in partea dreapta a micului golf, asa cum se vede dinspre orasul nou, vechea cetate Ulcinj priveste semeata atat spre tarmul si orasul nou, cat si spre marea nemarginita si atat de albastra. Dar adevarata splendoare se descopera de sus, de catre fiecare calator, dornic de frumusete si liniste, de relaxare si de imbatare a gandului si a sufletului de minuni: minuni ale naturii si minuni ale fiecaruia dintre noi... Trebuie doar sa le descoperim singuri...
Am vizitat spre inserat aceasta comoara fara pret a orasului Ulcinj si o consider “atractia  de top”. De ce? Voi incerca sa o descriu pentru voi cat mai bine.

Deci ptr a ajunge la Orasul Vechi, noi am coborat pe faleza, pe Korzo, pana la capatul ei. Acolo am ajuns la micul si discretul port, in forma de potcoava, unde erau ancorate mai multe ambarcatiuni modeste... mai mult barcute de pescuit. Deja se vedeau zidurile groase din piatra ale cetatii. De acolo se fac niste scari care urca spre intrarea in marea cetate Stari Ulcinj.

Asa ca in prima zi deja ajunsi in statiune - Ulcinj, am urcat spre inserate acele trepte si am intrat pe sub o poarta inalta, boltita, printr-un culoar, ca un mic tunel. Trecusem de fapt, cred eu, printr-un turn, ce face de fapt o prima intrare in cetate. Iesiti la lumina, din acel culoar intunecos, am descoperit treptat, treptat orasul medieval. Discret, am simtit ca intru intr-o alta lume, undeva departe, in epoci cu cavaleri si domnite. Singurele semne care ma tot trezeau la realitate erau placutele pe care scria hotel „X” sau restaurant„Y”...

Aici sunt multe cladiri, toate numai din piatra grea, de constructie, foarte bine conservate. Am observat ca multe dintre aceste cladiri sunt astazi niste elegante si interesante hoteluri, cu restaurante si taverne foarte „chic”. Si am mai aflat ulterior ca preturile sunt foarte bune …

De acolo se vede splendid orasul nou, cladit in trepte, se vede golfuletul cu plaja si marea tihnita la acea ora a inserarii. Este un tablou fermecator, pentru visatori dupa cum o sa bagati de seama din pozele pe care o sa vi le trimit in curand.

Drumul ne-a dus imediat pe o mica platforma, de unde am vazut zidurile de aparare ale fostei cetati, plasate direct in buza tarmului inalt. Ei, si de aici am privit in nemarginirea zarilor; era doar marea atat de albastra, de limpede si totusi atat de linistita. Iar cerul impreuna cu astrul arzator ne-au prezentat atunci un piesaj unic. La acea ora, dintre zi si noapte, cerul isi schimba necontenit paleta multicolora, vazand cu ochii. Acolo sus, la cetatea Stari Ulcinj, am asistat la cel mai frumos apus de soare ... este imposibil de redat in cuvinte dupa cum o sa va dati seama din pozele pe care le-am facut si am sa vi le trimit.

Dar sa ne plimbam mai departe prin cetatea medievala. Drumul ne-a tot dus pe niste stradute atat de inguste si multe, ca un labirint al caselor din piatra, cu curti mici, dar atat de pitoresti, cu multe flori. Paseam pe piatra aceea alunecoasa, de culoare deschisa, asezata inegal si de multe ori periculoasa. Am reusit sa patrundem pana in inima cetatii, printre casele localnicilor si tare mult mi-a placut.

Dar aici, in Stari Ulcinj este si mai inghesuit totul, casele parca sunt un tot unitar, nu stii unde se termina una si incepe alta casa.

La un moment dat, am crezut ca ne-am ratacit, pentru ca nu exista nici un indicator si nici lume multa nu era ca sa ne luam dupa altii. Dar bine ca s-a intamplat asa, caci am reusit sa vedem, zic eu, toate stradutele, am trecut pe sub niste arcade vechi de cand lumea, prin curtile localnicilor care stateau cu usile si ferestrele larg deschise. Si liniste, foarte multa liniste aici. Nu am auzit nici macar sa latre vreun catel... Si uite-asa am reusit sa descoperim toate „intimitatile” acestei minunate si surprinzatoare cetati.

Ce sa zic aceasta micuta cetate din Ulcinj seamana orecum cu cea din Bergamo - Italia, dar in miniatura, deci de dimensiuni foarte minuscule pe langa cea din Bergamo....

Asadar intr-un final fericit, incarcata cu aceste amintiri de neuitat dintr-un loc fermecat, am ajuns intr-un fel de piata mai larga, unde am vazut o alta poarta asemanatoare cu cea pe unde am intrat. Am banuit ca este iesirea. Si aceasta se face tot printr-un culoar intunecos, pe o poarta larg arcuita si am iesit in continuare pe drumul pietruit, in panta, spre partea de jos a orasului actual. Drumul coboara odata cu partea cealalta a zidurilor strasnice din piatra ce strajuieste cetatea, cu un turn pe un colt si am coborat spre oras. De aici am vazut ca orasul Ulcinj are si o biserica ortodoxa si cimitirul orasului. Sveti Nikola sau Catedrala Ortodoxa Sf. Nicolae are o istorie foarte interesanta. Cand turcii au invadat Stari Grad Ulcinj, aceasta manastire a fost transformata in moschee. Mai tarziu, aceasta a fost reconstruita ca o biserica prin anii 1890, in onoarea muntenegrenilor care au murit in razboiul de independenta de la 1878. Cred ca este singura biserica ortodoxa din oras. Se poate sa ma insel, dar eu alta n-am vazut...  iar pe partea cu marea am remarcat un cimitir.

Inserarea si-a asternut repede mantia-i bogata in mii de pasteluri care mai de care mai feerice asa ca ne-am indreptat pasii spre o terasa de pe malul marii unde am degustat primele mancaruri ale muntenegrenilor si care vreau sa va spun ca au fost delicoase si la pret foarte bun. Asa ca a fost o seara magica (prima seara in Ulcinj),  chiar speciala ca am ales sa ne plimbam in Stari Ulcinj. Oare sa fie si acesta un motiv in plus pentru care acest oras sa-si aiba deja un loc castigat acolo undeva in inima mea?!...

Tot in aceasta seara ne-am dus la cateva agentii din statiune si ne-am interesat de ce excursii fac ei si ce preturi au. Asa am obtinut cateva informatii vagi cum am putea sa ajungem pe cont propriu in Albania. Asa ca intorsi in camera ne-am pus la somnic ptr ca urmatoarea zi urma sa ne trezim la 5,15, adica dis de dimineata....

ZIUA 3: ALBANIA- Trezirea matinal la ora 5,15. Ne-am mobilizat si am plecat catre locul de unde urma sa luam o masina cu "ia-ma nene" care urma sa ne treca granita la albanezi....Asa ca ajunsi la fata locului intrebam un muntenegrean aflat la fata locului ce si cum ajungem in Albania. Ne-a facut semn sa ne urcam in masina caci el urma sa mearga catre Albania, bine inteles dupa ce am platit valoarea calatoriei. La ora 6 fix am pornit catre Albania. Dupa ceva drum parcurs am ajuns si la granita cu Albania....
Asa ca in vacanta circuit prin Balcani, nu am ratat experienta aceasta de a vizita si Albania. Am intrat in Albania venind de la Ulcinj, Muntenegru, am mers cu "autobuzul ", mult spus autobuz, pana in Skoder.
Zona de dupa Ulcinj este locuita de etnici albanezi, in cei 30 km pana la granita. Punct de frontiera este nou, cladirea vamei este comuna ptr cele 2 tari.
Ajunsi in Shkoder - Albania...acum e acum... Shkoder este situat pe malul lacului cu acelasi nume si este printre cele mai vechi orase din Albania.  Aici se pot vizita centrul orasului care este cochetut si vechi, centrul orasului Shkoder seamana oarecum cu orasul Crema din Italia.
In centru se afla numeroase biserici, catedrale si monumente istorice. Orasul este unul dintre cele mai vechi din Europa, fiind aflate sub diferite dominatii de-a lungul timpului. Dupa ce am poposit putin timp in Shkoder, am vazut cateva catedrale, vestitul hotel Colosseum din centrul vechi al orasului si vestita strada din centru ne-am indreptat pasii catre Tirana, asa ca ne-am dus si am luat un alt "minibuz" catre Tirana care pleca spre Tirana abia cand se umplea...asa ca noi eram primii calatori ...asa ca am asteptat vre-o 40 de minutele si norocul nostru ca au mai aparut 2 turisti nemti si asa soferul intr-un final a plecat doar cu 4 calatori catre Tirana.... In drum spre Tirana am avut surpriza placuta sa constatam ca mergem pe autostrada...deci sunt tari albanezii au autostrada, e drept ca doar vre-o 80 de km, dar e autostrada...chiar daca pe marginea autostradei erau fel si fel de vanzatori albanezi ambulanti...care iti vindeau de toate...de la fructe...carne....etc...etc...Tot pe autostrada din Albania am vazut cele mai multe spalatorii auto si culmea aveau si clienti, deci isi spala albaneizii masinile. E drept ca nu au cine stie ce masini, dar si le intretin curate, asta conteaza....Ce sa va spun?! prima impresie despre Albania?!...e un colt parca uitat de lume...unde parca te intorci in timp cu sute de ani...lumea pare linistita...chiar daca e multa agitatie pe strazi si chiar daca stradutele sunt pline de fel si fel de vanzatori ambulanti care-ti vand de toate....
Asadar o alta tinta de vizitat din Albania a fost Tirana...la prima vedere un oras relativ linistit, cu o piateta centrala....
Strazile sunt pline de masini vechi si foarte vechi, foarte multe mercedes trecute bine de 25 de ani. Se circula anapoda, nu se da prioritate... O tara a contrastelor, cu foarte multe buncare ramase de pe timpul razboiului, se construieste foarte mult. Prima impresie pe care o ai cand ai ajuns aici e ca te-ai întors in timp... Pe urma incepi sa te acomodezi foarte repede cu oamenii si stilul de viata si comportamentul lor. Lumea vazuta la fata locului arata altfel fata de cum credem noi si despre ce se zvoneste depsre albanezi....Albanezii au un stil al lor specific de sofat, caracterizat de un bun simt extraordinar. Sincera sa fiu nu stiu de ce au semne de circulatie, fiindca se descurca foarte bine si fara ele. Se lasa unii pe altii, fara injuraturi, fara claxoane, iar traficul este extraordinar de fluid. Avem ce invata de la ei din acest punct de vedere. Albania este o tara relativ mica, intinzandu-se pe aproximativ 29 000 km², in sud-estul Europei, cu iesire la Marea Adriatica si Marea Ionica, fiind despartita de Italia prin Stramtoarea Otranto si inconjurata de la nord la sud de Muntenegru, Serbia, Macedonia si Grecia. In mare parte relieful tării este muntos (cel mai inalt varf avand 2 753 m, Muntele Korabi, aflat la granita cu Macedonia).
Desi capitala unei tari nominal musulmane, Tirana are un numar disproportionat de mare de biserici, multe proaspat construite in ultimii 10 ani. Aveti parte si de catedrale catolice (Maica Tereza este al doilea erou al tarii dupa Skendenberg), dar si ortodoxe (cladirea care arata ca o centrala nucleara in centrul orasului este de fapt noua Catedrala Ortodoxa a Albaniei). Dar de departe cea mai interesanta perioada a zilei este cand toata lumea se plimbare pe principalul bulevard al orasului, terminand in Piata Skanderbeg si unde se afla si statuia impunatoare a lui Skanderberg. Tot aici se afla si o catedrala musulmana sau un fel de mousoleu. Tot in aceasta zona centrala se afla si vestitul Teatru din Tirana si zidul Castelului...Asa ca am cam vazut ce era de vazut si in Tirana. Din pacate timpul nu ne-a permis sa vizitam si Duressul, vestitul lor port, dar asta este, nu poti sa le vezi chiar pe toate intr-o vacanta, mai ratezi anumite repere turistite din pacate....Ca o concluzie la tot ceea ce a insemnat Albania pentru noi, putem sa spunem ca sunt oameni deschisi, primitori. Am ajuns la Skhoder un oras mai maricel. Am vizitat orasul fara nici un fel de probleme de siguranta, am mincat la un fel de berar  chiar in centrul Tiranei. Tirana se poate vedea intr-o zi, un centru construit in stil pseudo-italian si un oras in plina dezvoltare, asta am remarcat noi, cu ceva isotrie si cladiri vechi.
 De mult doream sa vad aceasta tara, cu un trecut comunist dur, in care nu aveai dreptul sa ai masina personala si altele... V-ati gandit vreodata sa mergeti in Albania… Cred ca nu foarte multi dintre voi, dar sa stiti ca merita sa iei pulsul albanezilor si sa iti faci o parere despre viata lor....asa caci va sfatuiesc ca daca aveti ocazia sa vedeti acesta tara micuta merita.
Ha, va aflati intr-o tara care acum 20 de ani era in situatia Coreeii de Nord – era ermetic inchisa. Nu veti avea parte de niste monumente incredibile – piata centrala numita Skandenberg este o imensitate stalinista, flancata pe o parte cu cladiri de la Enver Hodja si de cealalta parte de cladiri in stil Italian construite in anii 30. Nu ratati Piramida – vechiul mausoleu-muzeu al Marelui Lider, al carei arhitect a fost insasi fiica marelui lider. In anii 90, cladirea a gazduit un celebru club – numit cu  mult umor “The Mummy” – Mumia si acum se discuta despre demolarea ei pentru a face loc unui parc.
Descoperiti exemple arhitecturale de la inceputul secolului XIX, precum moscheea Ethem-Bey si turnul cu ceas inalt de 35m din Tirana. Centrul orasului si cladirile guvernamentale dateaza din epoca italiana, creeand impresia unui oras provincial italian.
Asta a fost calatoria noastra in tara contrastelor si intoarsa in timp...- Albania - Shkoder - Tirana....deci ne-am intors vii si nevatamati din aceasta peripetie...
La Tirana am mancat cei mai deliciosi mici, cu toate ca sunt ferm convinsa ca au fost 100% din carne de oaie, ceea ce mie nu-mi place, dar au fost asa de bine preparati incat nu am simtit nici un gust ciudat...am si baut bere albaneza si bine inteles ca am cautat sa ne luam si un suvenir din aceasta tarisoara....
Am uitat sa va spun ca la intoarcerea din Tirana am avut o intreaga peripetie...caci "minibuzul" cu care am venit noi nu avea liceenta si pe drum si-au facut aparitia politia si verifica toate masinile, asa ca noi am facut un slalom pe stradutele Tiranei si intr-un final am iesit pe autostrada si s-a linistit si sofeul albanez care nu avea liceenta de transport....Ajunsi in Shkoder pana ne-am desmeticit sa vedem unde ne-a lasat albanezul cu masina si incotr-o sa o luam numai ca auzim un alt albanez care striga la noi...era un nene taximetrist cu care am discutat noi dimineata si l-am intrebat cat ne costa sa ne duca pana in Ulcinj - Muntenegru ptr ca nu mai aveam cu ce ajunge la hotel. Asa ca ne-am imbarcat in taxi si am pornit catre granita....Ajunsi la hotel am respirat usurati ca am ajuns intregi acasa si abia acum ne-am linistit vazandu-ne in statiune...asa ca acum dupa ce ne-am linistit am putut sa ne bucuram de faptul ca am vazut si tara periculoasa despre care se tot vorbeste in stanga si-n dreapta...Albania....
Ajunsi la hotel, sa tot fi fost ora trecuta de ora 18,30...asa ca am facut repede un dus ne-am schimbat hainutele si am iesit in statiune sa gasim un loc unde sa mancam ceva. Asa ca ne-am postat la o terasa pe plaja unde am savurat o pizza delicioasa a muntenegrenilor....La intoarcerea spre hotel ne-am mai plimbat un pic prin statiune si ne-am luat cate ceva de ale guri ptr ca a 2-a zi dis de dimineata urma sa plecam in excursia catre Croatia - Dubrovnik.
Ziua 4:Trezirea matinal , de data asta la ora 6,15 ptr ca la ora 7 urma sa vina autocarul dupa noi si sa plecam catre Budva de unde am mai luat si alte persoane si de acolo catre Kotor de unde am luat ferry-boat-ul.Vom incepe calatoria cu autocarul de-a lungul frumosului Golf Kotor, cel mai sudic golf din Europa unde vom traversa cu ferry-boat-ul. Dupa ce trecem de granita cu Croatia, ajungem la faimosul si vechiul oras Dubrovnik. Dubrovnik-ul este unul dintre cele mai frumoase si mai bine conservate orase medievale mediteraneene, cu foarte multe monumente culturale, aflat sub protectia UNESCO. In vechiul oras, dupa vizitarea obiectivelor turistice de jos in interiorul cetatii, ne uitam la ceas si observam ca ne-a mai ramas ceva timp liber pentru a urca si sus in cetate si de a strabate zidurile cetatii la pas si de a primvii lumea de sus...asa ca urcand sus in cetate nu ne-a parut rau ptr cei 10 euro platiti la intrare ptr ca de sus aveam sa descoperim multe locuri pe care de jos din cetate nu aveam cum sa le vedem...plus ca privelistea frumoasa de sus pe care ne-a fost data sa o vedem nu am fi putut sa o observam de jos din cetate....

CROATIA – DUBROVNIK - orasul cetate ne-a intampinat din start cu zidurile sale groase din piatra, cu numeroase turnuri si bastionane, ce apara si inconjoara cetatea dintotdeauna. Undeva sus, pe un turn masiv am vazut fluturand un steag al Croatiei. Aveam sa aflu ca turnul pe care-l vedeam atunci este cel mai reprezentativ si cunoscut, fiind Turnul Lovrjienac, pozitionat in partea de vest a orasului.

Am trecut acel pod destul de lat dar totusi insuficient pentru multimea de turisti si am reusit sa patrundem in cetate pe sub impunatoarea poarta vestica, numita Porta Pile, unde deasupra este o statuie a Sf. Blaise, ce repede am aflat ca este patronul spiritual al Dubrovnik-ului. Aceasta statuie se gaseste si deasupra celorlalte porti de intrare in cetate. Pe vremuri, Dubrovnik avea 4 porti de intrare, dar astazi am inteles ca se poate patrunde in cetate doar prin Porta Pile, in vest si Porta Ploce, in partea opusa.

Imediat am ajuns pe Stradum, care este strada principala a orasului, cea mai lunga si constituie mandria localnicilor. Stradun este centrul comercial si spiritual al cetatii. Era plin de turisti, care se plimbau, "cand in sus si cand in jos"... vorba unei cunoscute poezii a poetului nostru autohton G. Toparceanu; unii la pas iar altii grabiti, unii intrau, altii ieseau, mare nebunie…mare caldura. Ei, dar odata intrati in cetate, ne-am trezit parca “teleportati” intr-o alta lume. Am pasit curioasa pe strada pavata doar cu piatra alb-crem inegala si foarte lucioasa si alunecoasa, dorind sa cuceresc inima cetatii. Fara masini, fara zgomotul civilizatiei actuale, doar intr-un zumzet si freamat cuceritor, ne-am adancit tot mai mult in acel loc in care abunda multa istorie si cultura veche. Si trebuie sa recunosc, cred ca nu eu am cucerit atat de mult cetatea cat m-a cucerit ea pe mine…Si acum cand scriu, ma cuprinde o stare imensa de nostalgie amestecata cu amintirea atat de placuta a acelor ore incantatoare petrecute la Dubrovnik…

Nu as gresi daca as spune ca Dubrovnikul a luat locul Sibiului si Sighisoarei in inima mea si chiar a cetati Bergamo din Italia.... Mai ales ca aici este si marea...o mare superba care nu primeste norii deasupra ei (cel putin nu cat am fost noi pe acolo).Marea  Adriatica ne-a oferit cea mai frumoasa combinatie de albastru de mare cu albastru de cer.. O data pasind prin Poarta Pile, te intampina Fantana Onofrio ce de secole aduce apa proaspata intre zidurile cetatii. Deasupra acestei porti, dar si a celorlalte porti de acces in cetate, se afla statuia Sf. Blaise – patronul spiritual al Dubrovnikului.

Nu poti spune ca ai fost in cetate daca nu te-ai plimbat pe Strada Prijeko ce duce la vechiul port – poarta comerciala a cetatii - si nici nu ai cum sa ratezi de fapt acest lucru. Vei admira cu siguranta si Bisericile Franciscana si Dominicana. Tot in Dubrovnik se afla si cea mai veche farmacie din lume.

DUBROVNIK - " Cine cauta raiul pe pamant, trebuie sa viziteze orasul Dubrovnik" - spunea Bernard Shaw, dupa o vizita in centrul cultural si turistic al Dalmatiei de Sud. Si eu am avut senzatia ca l-am gasit aici...raiul! Da, este de fapt un colt de paradis croat, de pe malul unui tarm dantelat si mereu viu colorat in albastru-turcoaz, limpede si curat, binecuvantat de Dumnezeu. Este o oaza de istorie, cultura si arta, imbratisata de reflexiile modernismului, locul unde turistul vine, priveste, admira, invata, (cine doreste) se si distreaza bine si apoi pleaca multumit, fericit si satisfacut. Noi cel putin, asa am facut. Ne-am simtit atat de bine in Dubrovnik incat ne-am promis undeva in adancul inimii, sa incercam si chiar sa revenim si alta data. Dar pentru mai mult timp… nu doar ptr 3 ore....

DALMATIA DE SUD se mandreste cu orasul-fortareata Dubrovnik, cel mai frumos oras din Adriatica, iar in largul coastei se afla unele dintre cele mai incantatoare insule ale Croatiei, Mljet, cu lacurile sale gemene, si Korcula, locul de nastere al lui Marco Polo. Dalmatia isi are numele de la un trib de iliri – dalmatii – ce au trait pe aici prin anul 1200 I. Chr. Este cel mai frumos oras-cetate la mare pe care l-am vizitat! Si ganditi-va ca in 1991 era un oras distrus de razboi. Este incredibil cat de repede a sters urmele razboiului si a renascut.

Pana la aceasta calatorie nu stiam ca Croatia este "mama cravatei". Numele de "cravata" vine de la "a la croate", modul in care isi tineau legate esarfele la gat soldatii croati.

CAVTAT se afla la doar 20 km de Dubrovnik si este totodata cel mai sudic punct al Croatiei.A fost intemeiata in 689 i Chr de catre colonia greceasca Epidaurum. Are relativ putine obiective culturale din cauza distrugerii acestora in urma ocuparii franceze, sub conducerea lui Napoleon.
Date istorice: Dubrovnik a fost fondat prin unirea a doua mici orasele: Laus care era doar o mica insula pe coasta de sud a Dalmatiei, ce oferea adapost pentru refugiatii italieni din orasul Epidaurum si Dubrava o asezare a emigrantilor slavi la poalele dealului Srđ. Stramtoare de pamant umed a fost mai tarziu umpluta cu pamant, unificand orasul in jurul nou-formatei piete.

Dubrovnik a fost unul dintre centrele de dezvoltare a limbii croate, loc natal pentru numerosi poeti si scriitorii ca Ivan Gundulić si Marin Držić. Notabili au fost si pictorii Lovro si Vicko Dobričević, si oameni de stiinta ca Ruđer Josip Bošković si Marin Getaldić. Orasul a fost condus de aristrocatie, iar casatoria intre membrii celor trei clase sociale era strict interzisa.

Guvernul orasului Dubrovnik era liberal in cateva lucruri. A abolit sclavia in 1418 si a devenit primul stat care a recunoscut independenta nou-formatei tari, Statele Unite ale Americii. Vechiul steag al orasului contine cuvantul Libertas (libertate), iar la intrarea in fortareata Lovrijenac, amplasata in afara zidurilor orasului, se afla inscriptia Non bene pro toto libertas venditur auro, adica  NU e bine sa fie vanduta libertatea, pentru tot aurul.

Dubrovnik este unul din cele mai frumoase orase croate si una din cele mai aglomerate statiuni turistice . Frumusetea si istoria acestui oras deosebit pot fi descoperite insa in intregime printr-un tur al orasului.

Turul orasului poate incepe din Orasul Vechi unde pot fi vizitate Poarta Pile si Placa Stradun.

 Turul orasului poate continua spre zidurile vechiului oras si spre port. Zidurile vechiului oras au trei intrari deosebite printre care Fortul Saint John, Poarta Casei Vamale si Stradun.

Urmatoarea oprire a turului o reprezinta Zidurile Orasului Dubrovnik, care sunt printre cele mai frumoase din Europa. Lungimea acestor ziduri este de 2000 de metri, iar inaltimea de 25 de metri. Zidurile Orasului au fost construite in perioada VIII-XVI. Dupa ce ati admirat Zidurile Orasului Dubrovnik, este timpul pentru o oprire la palatele din oras. Palatul Sponza este un palat construit in secolul al 16-lea in stil care gazduieste arhivele nationale ale Croatiei. Urmatorul palat ce poate fi vizitat in cadrul turului este Palatul Rector, ce a fost construit in anul 1441 in stilul gotic.

 Dupa frumoasele palatele din Dubrovnik urmeaza o vizita la catedralele si manastirile din oras. Prima manastire ce va fi vizitata este Manastirea Franciscana care contine o farmacie foarte veche. Aceasta manastire a fost construita in anul 1317 si contine obiecte istorice precum ceramica sau carti medicinale pretioase. Urmatoarea manastire este Manastirea Dominicana, care adaposteste un complex arhitectural complex si care detine o Biblie foarte veche care dateaza din secolul al 16-lea. In final ne oprim la Biserica St. Blaise ce a fost construita de arhitectul Gropeli intre 1705 si 1717. Un lucru deosebit ce poate fi vazut in aceasta Biserica il reprezinta statuia de de aur al Sf. Blaise, patronul spiritual al Dubrovnik-ului.

Turul orasului Dubrovnik se va incheia cu o vizita la cateva constructii arhitectonice speciale precum Coloana lui Roland, amplasata in fata Turnului Clopotului si care este decorata cu un steag de piatra. Un alt obiectiv arhitectural special ce poate fi vazut in cadrul turului este Turnul Clopotului cu o inaltime de 35 de metri ce a fost construit in anul 1444. Cateva muzee istorice vor face parte de asemenea din turul orasului. Muzeul Dubrovnik contine colectii ample de obiecte ce au o incarcatura istorica puternica. Alte obiective ce pot fi vizitate in oras sunt Acvariul si Casa Memoriala Marin Držic.

            In rest, orasul este foarte foarte frumos, este o adevarata placere sa te plimbi pe stradutele inguste placate cu granit, este un adevarat monument de arhitectura.

DUBROVNIK - imagineaza-ti apele linistite ale Adriaticii mangaiate de soare. Imagineaza-ti o multime de acoperisuri rosii vesele si o cetate oglindindu-se de secole in mare. Imagineaza-ti trecutul si prezentul inlantuindu-se perfect. O poveste cu cavaleri, o poveste cu pescari, o poveste a marii nelinistite, Dubrovnik este locul de care te vei indragosti la prima vedere.

Dubrovnik este pozitionat in sud-ul coastei croate la Marea Adriatica. Cei care exploreaza coasta vor crede cu siguranta ca dupa atatea peisaje superbe, atatea paduri, insule fantastice, lacuri si oameni calzi si zambitori, nu mai ramane nimic de vazut. Si totusi, in momentul in care vei pune piciorul in Dubrovnik, tot ceea ce ai vazut va disparea ca prin minune, si vei simti nevoia sa deschizi cat mai larg ochii pentru a curprinde cat mai mult din splendoarea acestui oras.

Serenitatea peisajului te face sa crezi ca esti printre primii care descopera orasul, insa cand vine vorba de vacanta in Croatia, toata lumea are in minte Dubrovnik.

Calatoreste apoi in timp, pe masura ce pasii te poarta catre superbe cladiri in stil baroc si muzee cu ornamente dantelate, unde istoria, arta si legendele vibreaza in fiecare piatra....teatru in aer liber..teren de sport si multe altele...deci iti poti incanta privirea cu de toate...tot ce e frumos....

Era sa omit sa amintesc ca la Dubrovnik ne-am delectat cu o pizza destul de buna si cu o inghetata de ciocolata si mar verde delicioasa....Ne-am luat si ceva suveniruri....

Asadar coasta Dalmata, va recomand sa vizitati neaparat orasul cetate -  Dubrovnik-ul. Auzisem numai cuvinte de lauda referitoare la acest oras si iata ca acum, din Muntenegru, Ulcinj, ne pregateam de o excursie in Croatia pentru vizitarea acestui oras minunat si sincera sa fiu nu ne-a parut, face toti banii sa stiti.....

La intoarcerea de la Dubrovnik am urmat acelasi traseu pe care l-am facut catre Croatia, ajunsi la granita cu croatii ne-am continuat drumul catre Kotor la ferry-boat, apoi drumul catre Budva si apoi Ulcinj.... Indrum spre Ulcinj autocarul nostru a calcat un sarpe care se afla in mijlocul strazii, scena a fost urata si mi-a ramas in minte cum se zbatea sarpele in plin drum...poate l-o fi calcat doar pe coada si atunci nu si-a vazut sfarsitul, dar cine stie....asa ca am tras concluzia ca aceste peisaje mirifice si superbe ascunde si multe lighioane sa le zic...deci in acest habitat al naturii traiesc si multe animalute, reptile, bla, bla,bla....

Ajunsi la hotel, era trecut de ora 20, asa ca era seara...ne-am facut repede un dus si am iesit sa mancam ceva in statiune....De data asta eu am incercat o ciorbita muntenegreana si niste paste cu sunca....sa stiti ca au fost delicioase...

Ziuaa 5: am facut o alta excursie cu agentia si anume un Fish Picnic pe vaporas
Ne-am  imbarcat dimineata la ora 9 pe un vaporas pentru o plimbare panoramica de-a lungul celei mai frumoase parti ale coastei, si ne-am opri pentru a savura un peste la gratar si cateva bauturi,am facut plaja, am cules scoici si am avut ocazia sa inotam in apele limpezi ale Adriaticii si sa ne relaxam la soare. Dupa-amiaza, sa tot fi fost trecut de ora 16 ne-am intors la hotel. Chiar daca eu nu ma impac cu pestele mi-a placut in aceasta excursiune ptr ca ne-am plimbat cu barcuta pe mare, am vazut peisaje frumoase si marea era linistita, valurile nu erau mari si soarele ne-a rasfatat pe tot parcursul aceste excursii.

Intorsi la hotel ne-am facut un dus si am iesit si am luat masa la una din terasele de pe faleza.

Seara ne-am mai plimbat prin statiune, ne-am mai facut ceva cumparaturi de la un supermarket ptr ca urmatoarea zi urma sa facem alta excursie, turul Muntenegru-lui.

Am uitat sa spun ca deja de cate zile am stat in aceasta minunata statiune muntenegreana am degustat si inghetata lor si prajiturile lor si produsele lor de patiserie pe langa mancarurile lor delicioase si cafeaua lor buna si aromata....

Ziua a 6: Turul Muntenegrului - calatorim de-a lungul coastei, strabatand muntii, incantandu-ne privirea cu peisajele spectaculoase pe care le vom descoperi, pana la Budva de unde ne intregim grupul de turisti.

In drum spre Budva ne-am oprit si am vazut de departe biserica Sveti Stefan,  am facut cateva poze dupa care ne-am continuat drumul catre Budva.

Drumul a fost de-a dreptul spectaculos. Marea Adriatica si-a tesut aici o coasta si un tarm de exceptie. Soseaua practic ne ameteste si tot “vireaza” printre culmile muntoase mai inalte sau mai domoale, pline de vegetatie mereu verde sau numai de piatra sau un amestec “dalmatian” incantator, ba la dreapta ba la stanga, aproape deloc in linie dreapta, tinand cu “dintii” de tarmul dantelat al marii de o culoare de vis frumos verzui-albastriu.

Dar frumusetea se desavarseste trecand prin orasele si statiunile ce se insira ca niste margele viu pastelate si vesele la gatul “ondulat” al Adriaticii, orase vechi, cu multe ramasite ale trecutului dar impletite atat de perfect cu noul, printr-o salba intreaga de cladiri ale hotelurilor moderne si plaje mai largi sau mai inguste, fie cu nisip, cu pietris dar si cu multe pontoane direct in mare. Multe am reusit sa le vad din mersul masinii. Ce mai, mi-a placut enorm traseul acesta si chiar cu toate serpentinele care imi creeaza uneori rau de masina, va scriu ca l-as mai face si alta data…

Budva se afla pe la jumatatea coastei adriatice a Muntenegrului, despartita de capitala Podgorica de masive muntoase, cu aspect spectaculos. Munti inalti, plesuvi, nu negri ci mai degraba cenusii-albastrui, presarati cu foarte rari si anemici copaci. La un moment dat, undeva in stinga mea, s-a luminat si am zarit marea. Pe masura ce ne apropiam, soseaua serpuia mai strins, in serpentine exigente, care nu lasau prea mult loc contemplatiei.

Prima intilnire cu Budva, vazuta de pe coasta muntelui, a fost uimitoare. Orasul se cuibareste, cu casele lui albe si acoperisurile de tigla rosie, intr-un spatiu ca cel dintre doua degete de la mana, degetele fiind reprezentate de munti. Valea dintre ele se deschide, nu prea larg, coborind pina la mare, unde se transforma intr-o plaja superba. Orasul este inghesuit in «buzunarul» mic dintre plaja si munte, catarindu-se plin de curaj pe versanti.

Orasul vechi Budva se reduce la o peninsula inconjurata de ziduri. Totul aici vorbeste despre Venetia, de la leul Sfintului Marcu desenat deasupra portii de la intrarea in cetate, pana la usile, balcoanele si ferestrele caselor. Tot Serenissima a construit si zidurile, care se viziteaza si sunt o mare atractie a orasului.

Budva, fortareata venetiana - inauntrul zidurilor gasesti un oras ca din povesti: case din piatra, cu ferestre napadite de flori, cu obloane de lemn, curti pline de verdeata, piete scaldate in soare. Totul da o impresie de nou si de curat, nicidecum nu pare un oras de 2500 de ani, cum se spune ca este. Si ni s-a explicat si de ce: in 1979, orasul a fost devastat de un cutremur ingrozitor, care a pus aproape totul la pamint. Fiind inscris in Patrimoniul Cultural UNESCO, fondurile pentru reconstructie nu au lipsit, si totul s-a facut ca la carte, numerotindu-se pietrele si punindu-se totul la loc cu sfintenie. A durat 8 ani si s-au reconstruit aproape 400 de cladiri.Trei biserici coexista pasnic in orasul vechi: Sf. Maria in punta, Sf. Ivan si Sf. Treime. Acestea doua din urma, ortodoxa si catolica, stau una linga cealalta in mica piata de linga zidul orasului, privind spre mare. …

De aici ne-am continuat drumul catre portul din Tivat de unde aveam sa ne imbarcam pe un vaporas care urma sa ne plimbe prin tot Fiordul Kotor....

In Tivat am vazut niste frumoase vaporase cu panze....

Tivat este orasul cel mai tanar al golfului. El este strajuit, pe o parte, de mare, iar pe cealalta parte, de Muntele Vrmac. Prezintain cea mai mare parte o arhitectura socialista tarzie, fiind departe de a putea egala prin istorie si frumusete un oras precum Kotor, sau nici macar precum Herceg Novi, insa planurile oficialitatilor muntenegrene sunt de a-l transforma intr-unul dintre cele mai mari porturi din tara. Faima pe care si-o trage in prezent se datoreaza vegetatiei ce predomina in acest oras si faptului ca unele dintre cele mai frumoase plaje din golf se afla in apropierea acestui oras.
Tivat - scurt istoric - cu toate ca este cel mai nou oras al golfului, originea numelui sau dateaza inca din secolul al III-lea, presupunandu-se ca isi trage numele de la Regina Teuta. O alta teorie sustine ca numele acestui oras ar veni de la sfintii crestinismului timpuriu (Sanctus Theodulus, Theodocius, sau Teodot), acesta avand denumirea populara de Theudo. In secolul XVI apare o mentiune a denumirii latinesti de Tiuvti. Ultima teorie sustine ca numele orasului s-ar trage de la cuvantul celtic „tuoto”, cuvant semnificand „oras”. Forma sa actuala este una recenta, insa urme ale locuiri zonei pe care in prezent se afla situat acest oras dateaza inca din vremuri preistorice, dovada constituind-o unele morminte si pietre funerare ce au fost descoperite in zona. Din evul mediu terenul pe care se afla acest oras a apartinut de orasul Kotor, fiind in proprietatea celor mai bogati oameni din zona.
Obiectivele turistice din Tivat nu sunt prea numeroase. Cel mai important dintre acestea este, probabil, Muzeul şi Galeria Buca,  adapostit de cladirea din secolul XVII, ce a reprezentat casa de vara a lui Nikole Durkovica, inainte de aceasta fiind casa sezonala a familiei Buca. Ea este inconjurata de un zid inalt, prezentand fortificatii modeste, in centru aflandu-se un turn cu 4 etaje. In Tivat exista si 2 teatre in aer liber. O alta atractie este reprezentata de gradina botanica din Tivat, unde pot fi admirati cedri, pini, brazi, dar si plante exotice aduse aici de catre marinari. Plajele din Tivat, desi nu sunt nisipoase, sunt foarte frumoase.

Fiordul Kotor - ce pot sa scriu despre aceasta minunatie a naturii? ca reprezinta “sarea si piperul” atat de dulce aromat al acestei zone Muntenegrene, da, este, fara nici o indoiala, peisajul este unic.
Fiordul Kotor este cel mai sudic din Europa Centrala si de Sud, este cu adevarat imens, ca intindere dar si minunat, atat ca drum cat si ca peisaj.
Soseaua imaculata merge “la pas” de dans unduit cu tarmul marii de un albastru ultra-marin. De ce oare marea are aici o alta culoare? Datorita umbrei uriase a muntilor inalti si de-a dreptul fermecatori, imbracati in piatra sau in bogata lor mantie verde. Privind versantii in multe locuri atat de aproape de tarmul zimtat, iti dau senzatia ca acum stau sa se pravaleasca, fie pe soseaua ce merge atat de aproape de tarm, fie undeva la orizont, pierzandu-se in mare impreuna cu satele pescaresti si orasele deosebit de pictorale care inconjoara aceasta bogatie de ape. Dar in realitate, nimic nu se clinteste din loc, totul se oglindeste perfect in luciul fara de pata al imensitatii de cerneala si toate la un loc impletesc un tablou de-a dreptul fascinant. Pe mine m-a fermecat…
Tarmul fiordului se intinde pe o lungime considerabila, de vreo 28 km, dar nu te poti plictisi, pentru ca decorul naturii se tot schimba mereu, dupa fiecare cot pe care-l face tarmul adriatic. Si eu am stat gura-casca si am incercat sa surprind toata maretia fiordului.
Am reusit sa vad cum marea s-a strecurat atat de curajoasa printre muntii de piatra si si-a desavarsit si aici o grandioasa opera de mare arta naturala, acest golf imens si cum si-a desenat singura propria harta.
La un moment dat am vazut plutind pe mare doua insulite aflate la mica distanta una fata de cealalta. Imediat am aflat ca acolo sunt niste locasuri sfinte; una este o insula care adaposteste Biserica Sveti Djordje (sau Sf. Gheorghe), strajuita de copaci inalti si cealalta se cheama Insula “Gospa od Skrpjela” pe care in 1630 s-a inaltat biserica ce a capatat acelasi nume.
Am facut un scurt popas in orasul Kotor, de 3,5 ore. Orasul de azi, fosta colonie venetiana, este situat pe malul golfului cu acelasi nume, in sud-vestul Muntenegrului. Orasul Kotor este fara doar si poate diamantul cel mai stralucitor si nepretuit al acestei zone. Din ce am reusit sa vad, Kotor este una dintre cele mai autentice cetati medievale foarte bine conservate.
Pe partea marii, am fost intampinati de un port larg, in care ne-am delectat privind la cateva ambarcatiuni care pluteau lin pe apele Adriaticii. Am inteles ca acest port este cel mai important din zona, aici vin si pleaca nave din toate colturile zarii, atat de agrement cat si comerciale.
Apoi, ajunsi pe strada paralela cu tarmul am fost intampinati de zidurile groase de aparare din piatra cenusie, care stau si azi marturie necontestabila a istoriei extrem de interesante a orasului. Am vazut si un parc frumos ornat, cu multe flori si palmieri inalti, un alt tablou fermecator.
Orasul  Kotor este un oras emblematic, foarte frumos, demn de vizitat pe indelete. Aici este o catedrala din sec. 12, avand hramul Sf. Trifon, patronul orasului si are o arhitectura puternic influentata de ocupatia venetiana si care merita vazuta. Din ce am reusit eu sa cuprind cat mai mult cu privirea, eu zic ca tot orasul merita vizitat. Am vazut cateva cladiri atat de vechi dupa arhitectura, dar foarte bine intretinute, dar si niste cladiri moderne, cred ca erau hoteluri. Am reusit sa vad si cateva stradute cu pavaj de piatra, caracteristice intregii zone decorate numai cu astfel de orasele vechi, cu traditii, cu case si stradute inguste pavate cu piatra…influentele venetiene razbat de peste tot.
Orasul Kotor, impreuna cu fiordul si golful Kotor (Boka Kotorska) si la un loc cu muntii Lovcen si Orien, care au niste inaltimi deloc de neglijat (1894m) si cu orasele ce abunda de peste tot, formeaza un amestec unic de farmec natural si de fascinatie arhitectonica.

Daca doriti sa petreceti o minunata zi la mare si sa descoperiti cel mai sudic golf din Europa,  nu trebuie sa pierdeti aceasta excursie.Vom merge cu autocarul spre Tivat de unde ne vom imbarca pe un vaporas care ne va purta pe apa calma din fiordul Kotor.

Acest golf, printre munti, combinatie de peisaje ce iti va lua respiratia.Vom trece prin pasajul Verige si vom vedea micile orase de coasta Lepetani, Stoliv, Prcanj, Muo si vechiul oras din Kotor (aflat sub protectia UNESCO), inconjurat de zidurile vechi. In inima Golfului ne vom opri pe mica insula Gospa od Škpjela pentru a vizita o biserica din sec.XVII, un binecunoscut loc sfant decorat cu 68 de fresce pictate de celebrul pictor baroc din zona, Tripo Kokolja.

Cetatea medievala Kotor - strazile inguste si intortocheate ca un labirint, pietele inghesuite care iti rasar in cale atunci cand te astepti mai putin si numeroasele monumente arhitecturale de factura medievala completeaza perfect structura asimetrica a cetatii Kotor.Intrarea in cetate se face pe una dintre cele 3 porti. Cea mai importantă este Poarta Marii, datand din secolul al XVI-lea. Aici se afla si punctul de informare turistica de unde va puteti procura gratuit o harta a cetatii, de care cu siguranta veti avea nevoie pentru a va orienta prin labirintul de strazi al cetatii.
Orasul vechi din Kotor este una dintre zonele in care obiectivele turistice ating cea mai mare densitate. Cladirile acestuia determina o colectie de stradute inguste si micute piete. Cladirile de aici sunt construite, majoritatea, in stil venetian, avand un stil uniform, lucru datorat, in mare parte, reconstructiei ce a avut loc dupa cutremurul din 1979, materialul de constructie fiind acea piatra deschisa la culoare, caracteristica intregii regiuni a Kotorului. Intrarea in orasul vechi se face prin Poarta Marii, pe care este gravata data eliberării orasului Kotor (21 noiembrie 1944), precum si unul din citatele lui Tito, ce se traduce cam asa: „Ceea ce e a altora nu ne dorim, insa la ceea ce e al nostru nu vom renunta niciodata.” Pe zid se mai poate observa un leu cu o carte deschisa, acesta fiind simbolul republicii venetiene.
Odata intrat pe aceasta poarta, ajungi in Piata Armatei, cea mai mare dintre multele astfel de piete ce se afla aici. Cea mai mare impresionanta cladire din aceasta piata este, in mod clar, Palatul Parohial, in vest, in prezent cea mai mare parte a acestuia adapostind hotelul Cattaro, a carui receptie se gaseste, insa, in cladirea de langa, cunoscuta sub numele de Teatrul lui Napoleon. Aceasta cladire a adapostit unul dintre primele teatre din regiunea balcanica, pastrandu-si aceasta functie pana in secolul XIX. In aceasta piata se afla si un turn cu ceas, pozitia aceastuia fiind, insa, stramba, datorita cutremurului ce a zguduit orasul.
Parasind aceasta piata pe una din aleile ei estice, se ajunge in Piata Fainii, inconjurata de mai multe cladiri impozante. Una dintre acestea este Palatul Beskuca, construit in secolul XVIII, avand un superb portal de piatra. Numele acestuia s-ar putea traduce precum „vagabond”, lucru datorat faptului ca proprietarul sau a promis sa construiasca o suta de locuinte pentru persoanele fara casa. Din pacate, nu a ajuns decat la un numar de 68.  Langa aceasta constructie se afla Palatul Buca, ce inca pastreaza unele portale gotice, fiind, in trecut, locuinta uneia dintre cele mai bogate familii din aceasta regiune. Palatul Prima, pe partea opusa a pietii, este construit intr-un stil renascentist si a fost casa unora dintre cei mai mari donatori ai orasului, printre acestia numarandu-se profesori, poeti, si avocati.
Din Piata Fainii, pe o alta alee ingusta, se ajunge in Piata Sfantul Trifon, dominata de Catedrala Sfantului Trifon, cea mai importanta clădire de factura religioasa din Kotor, construita in 1166.  Sfantul Trifon este patronul orasului Kotor din 890, cand o barca comerciala plina cu obiecte relicte le-a oferit localnicilor capul sfantului, mort in urma cu 600de ani. Biserica este construita intr-un stil romanesc, insa singurul lucru rămas din constructia originala este o usa sculptata din interiorul acesteia. In afara de acesta catedrala, in piata se mai afla doar o singura cladire importanta, tribunalul orasului. Aceasta a adapostit cel mai important proces din zona in anul 1918, acuzatii fiind niste marinari rasculati.
Aleea din nordul acestei piete trece pe langa Palatul Drago, pentru a ajunge in Piata Flotei Golfului, o piata micuta, plina de cafenele si baruri. Aici se afla Palatul Gregorin, care, inca din 1952, adaposteste Muzeul Maritim. În spatele muzeului se afla Piata Karampana, unde se gaseste fantana cu acelasi nume.
Din aceasta piata se ajunge in Piata Sfantului Luca, unde se gaseste si biserica Sfantului Luca, in stil romanesc, insa cu un dom in stil baroc deasupra navei principale. In interior se pot remarca niste fresce pe peretele sudic si un crucifix din aur, restaurat, deasupra iconostasului. Tot in aceasta piata se afla si biserica Sfantului Nicolae, datand din secolul XIII.
La capatul zidului de nord al orasului se afla Piata Lemnului cu biserica Sfintei Marii, construita din piatra roz si crem. Aici se afla si Poarta de Nord a orasului, ce da spre un pod ce traverseaza raul Skurda.
Cea de-a treia intrare este reprezentata de Poarta de Sud, ce da intr-o strada ce constituie una dintre putinele strazi ce au un nume din orasul vechi: Strada 29 Noiembrie. Pe aceasta existau, in trecut, o multime de ateliere ale mestesugarilor.
Turul zidurilor - pentru cei ce isi doresc o perspectiva asupra orasului, pot alege sa urce pe zidurile acestuia, ce se intind pe o distanta de 4,5 km, urcand in munte nu mai putin de 1350 de trepte. Acestea au fost construite in secolul XV, deasupra unor ziduri anterioare, ce datau din secolul IX si aveau scopul de a proteja orasul de apele marii, doar ulterior adaugadu-li-se scopul de protectie impotriva invadatorilor. Turul incepe de langa Biserica Sfanta Maria si aceasta excursiune costa 3 euro. Vederea pe care o ai asupra orasului in momentul in care ai ajuns la capatul acestui tur este superba, insa in majoritatea zilelor de vara o astfel de excursie este extrem de dificila, datorita soarelui arzator ce te insoteste pe toata durata drumului si a caldurii dogoritoare. Asadar am facut si excursiuni pe munti, am urcat muntele Vrmac din cetatea medievala Kotor de unde ai o priveliste splendid de frumoasa, asa ca  nu ne-a parut rau de efortul depus la urcarea celor 1350 de scari pe un soare care nu a fost deloc bland cu noi ci ne-a incalzit cu toata puterea lui de caldura...dar ne-am bronzat, asa ca una peste alta a fost tare benefica aceasta excursie pe munte....

Ziua a 7: Gata cu excursiile...de astazi avem timp de plaja...in Ulcinj....dimineata ne-am trezit matinal la ora 7 si ne-am mobilizat si ne-am dus la plaja....asa ca in sfarsit am testat si noi apa marii din Ulcinj si plaja cu nisipul fin si negru....dar pe la ora 11 deja soarele devenea insuportabil...asa ca ne-am decis sa ne strangem catrafusele si sa o luam la pas spre partea salbatica a statiunii...in ideea de a ne duce spre Ada Bojiana....asa ca am luat-o pe carari de munte impadurite si am tot mers noi si am tot vazut un golfulet si inca un glofulet si tot asa am mers vre-o 40 de minutele dar tot nu se zarea vestita plaja Velika din Ulcinj....si deja trecusem o gramada de golfulete si la un moment dat drumul de munte s-a ingustat...a devenit doar o cararuie ingusta in padure...asa ca am decis sa ne reintoarcem in statiune....era si foarte cald afara, asa ca ne-am adapostit la umbra unei terase si am savurat un cappucino al muntenegrenilor tare delicios...

Asadar in alta zi am luat orasul la picior in partea opusa orasului vechi, in cautarea altor plaje. Peisajul este absolut magic. Alta plaja mai larga sau cu nisip nu am gasit in imediata apropiere. Dar sunt mici golfulete foarte „sarmante”, adevarate tablouri naturale, dar pe stanci,  aici apa marii are culori ireale.

Deci am avut intentia de a merge pana  la cea mai renumita si cea mai buna plaja din Muntenegru si anume la Velika Plaza, care inseamna Plaja Lunga. Situata la doar 7-8 km de Ulcinj, aceasta plaja este socotita „Copacabana Muntenegrului”. Se intinde de la Capul Djerane pana la Ada Bojana, acolo unde raul Bojana se varsa in Adriatica. Asa da, plaja! Intinsa pe o lungime de 13 km, plaja este foarte larga, cu un nisip perfect, foarte fin si curat. Este impartita pe mai multe sectiuni, fiecare avand un nume.

In aceasta plimbare am descoperit micile golfulete de care va pomeneam mai sus si plajele amenajate pe stanci….

Ziua a 8: Si astazi am avut program de voie...asa ca ne-am mai plimbat la pas prin statiune....

Ziua a 9: Pregatirea bagajelor ptr ca ne intoarcem acasa....gata cu vacanta...la ora 14,30 ne-am urcat in autocar si am pornit catre tara noastra....Asa ca dupa mai bine de 6 ore jumate am ajuns la granita muntenegrenilor cu sarbii, iar de aici stabatand Serbia in noapte cu autocarul am ajuns si la granita serbilor cu romanii nostrii.

Catre Romania ...deci in cursul dupa-amiezii vom parasi aceasta frumoasa tara  Muntenegru, si ne indreptam spre casa pe traseul Muntenegru – Podgorica – Serbia– Drobeta Turnu Severin – Craiova – Pitesti – Bucuresti.

Ziua a 10:  La ora 6,30 am ajuns la Portile de Fier, asa cam intrat in Drobeta Turnu Severin si de aici drumul catre Bucuresti.

La Bucuresti am ajuns pe la ora 13,30 asa ca imediat ce ne-am dat jos din autocar in Parcul Izvor ne-am indreptat pasii catre metrou si de aici catre Gara de nord, asa ca am prins trenul de 14,06 catre Brasov care a facut 4 ore pana acasa. Asa ca am mers cu trenul de ne-am plictisit, si asa nu mai mersesem de ani de zile cu trenul si uitasem cum e sa mai mergi cu trenul si sa opreasca in fiecare gara....Ajunsi in gara din Brasov am luat taxiul pana acasa, iar la ora 18,30 eram in casa, unde mamicuta noastra draga ne astepta cu drag si dor si cu multe bunatati pregatite ptr copilasii ei.

Cam asta a fost vacanta noastra....Ajunsi acasa am facut o baita adevarata, apoi am pus la spalat 2 masini de rufe care pana dimineata s-au uscat si tarziu pe la ora 23,30 ne-am pus la somnic, asa ca am dormit ca niste puisori in culcusul lor de acasa, super confortabil....

Deci am sosit de ceva vreme de la Regina Montenegrului si inca nu mi-am revenit dupa zilele minunate petrecute acolo. Dar cum se spune ce e frumos trece repede.

Muntenegru – tara de piatra….m-am intors de acolo ca dintr-o poveste - tara asta e o minune. Mica, micuta, mititeluta, de pe harta abia ai loc sa-i scrii numele intre frontiere, Crna Gora (cum ii spun locuitorii, pe numele sau adevarat) este locuita de vreo 600,000 de oameni si are aproape 14,000 de kilometri patrati – dar din acestia, aproape 1,000 sunt parcuri nationale.

Cum spuneam, e o bijuterie din toate punctele de vedere. Plina de munti, dupa cum ii spune si numele, Muntenegru o tara de piatra, iar lucrul acesta se reflecta perfect in stilul constructiilor din roca tare, sa infrunte vremea si vremurile. Cum e numai o palma de loc, iar eu am avut mult de umblat, as zice ca am apucat sa vad o mare parte din teritoriu. Si pot sa va spun ca Dumnezeu a varsat sacul cu daruri peste tarisoara asta: munti, rauri superbe si nepoluate, un litoral de vis, si un neam de oameni care sa nu-si bata joc de tot ce le-a fost daruit.

Ce e asa interesant la aceasta tara? Daca ai citit partea de mai sus deja am scos in evidenta 2 elemente foarte importante: muntele si marea. Chiar daca veti spune ca sunt multe tari care au munte si mare in acelasi loc, tot voi incerca sa va contrazic. Si asta cu un singur argument! In majoritatea cazurilor ai parte de un litoral frumos alaturi de munti relativ mici si nu foarte salbatici. In Muntenegru muntii sunt foarte inalti, solicitanti si plini de trasee.

Muntenegru, o destinatie turistica relativ noua pentru piata romaneasca, este un loc cu adevarat deosebit ce merita vizitat cel putin o data in viata. Muntenegru, numele provine din venetiana de la Montenegro adica muntele negru, este o destinatie cu o bogata istorie, cultura dar si cu peisaje naturale de invidiat.Varfurile, crestele si vaile muntilor se oglindesc direct in apele Marii Adriatice creand un peisaj de poveste, pe care se intind, presarate din loc in loc, mici asezari istorice cu o arhitectura deosebita, foarte bine conservate. Altitudinile variaza intre 500 si mai mult de 2000 de metri, iar formatiunile carstice sunt unice in Europa datorita varietatii si complexitatii.

Capitala statului Muntenegru este la Podgorica, limba oficiala este sarba. Principalele statiuni turistice din Muntenegru sunt: Budva, Becici, Tivat, Kotor si Ulcinj iar unele dintre cele mai cunoscute obiective turistice sunt “Ansamblul natural si cultural – istoric de la Kotor” si “Parcul National Durmitor”.

 Cel mai usor se ajunge in Muntenegru cu masina, pe ruta Bucuresti, posibilitatea traversarii Dunarii pe la Drobeta (Portile de Fier) pe pod, apoi se traverseaza Serbia si se continua  traseu prin Muntenegru.

Sper ca cele scrise de mine sa va fie utile si sa va “instige” curiozitatea ca tot mai multi dintre voi sa vizitati Muntenegru sau cel putin zonele sale cele mai deosebite, mai frumoase si mai interesante. Fiordul si orasul Kotor sunt doar doua dintre comorile acestei micute tari, care merita cu prisosinta descoperite de voi.