Multe martisoare si unul ptr tine Maria de 1 martie, prima zi de primavara

Maria acestea sunt martisoarele tale anul acesta de 1 martie, sper sa-ti placa toate chiar daca nu sunt la fel de reusite, eu m-am straduit sa modelez aceste bijuterii de suflet, cum imi place mie sa le spun....

De acest martisor - pandativ- cu semnul meandrului (semnul tau favorit) sunt tare mandra de el, parerea mea ca e foarte reusit, ce zici?! abia astept sa ti-l dau la vara sa ti-l pastrezi in cutiuta ta de bijuterii, am observat ca porti cu mare drag bijuteriile facute de mine si primite de la mine in dar.

Acesta e un pic mai simplut, dar si acesta imi place cum a iesit. E tot al tau....

Acest set portocaliu, e cadoul Ginei de ziua ei, sper sa ii placa si sa-l poarte cu mare drag.

Si un alt set yin si yang cu un alt model la cercelusi de data aceasta.

Si inca cateva seturi de martisoare....

Si un alt set rosu, e la mare cautare aceasta culoare.

Si alte martisoare.

Zilele astea am gasit pe net niste legende si niste povestioare chiar interesante.
Am sa le postez si eu aici pe blog-ul meu, unele poate ca le stiti deja, altele poate ca nu va intereseaza, dar mie mi s-au parut utile si foarte interesante.
Asadar hai sa va mai spun cateva ganduri si idei ce-mi vin acum in capsor:
"S-a dus si luna februarie...mai intoarcem o fila din calendar...
si a venit primavara! Asta pentru ca romanii sarbatoresc venirea primaverii intr-un mod unic, la inceputul lunii martie. Dupa vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an si se celebra sarbatoarea "Matronalia" la care se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii.
An de an de 1 Martie ne recapatam speranta, optimismul, credinta in mai bine si sporul in toate. Martie este momentul in care oamenii incep sa caute primul ghiocel, ca semn al venirii primaverii cu adevarat. Acum frigul incepe sa se impleteasca cu razele soarelui, intunericul cu lumina si dupa o iarna grea cu omat mare invinge viata, primavara, soarele. Acest triumf al reinvierii si regenerarii este invocat prin Martisorul pe care-l daruim celor dragi, ca mic semn ce ne dorim sa le aduca fericire si noroc. Probabil toti stiu ca de 1 Martie daruim martisoare sau primim mici simboluri ale primaverii, martisoarele, dar probabil putini dintre noi cunosc povestea martisorului ori s-au intrebat ce simbolizeaza si de unde a pornit obiceiul ,,purtatul martisorului"...

Semnificatia martisorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii,al revenirii la viata. El ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul.Ei bine...iata povestea martisorului...

"Primavara este o reflexie a gradinii sufletului nostru iar martisorul este cea mai de pret floare rasarita intr-insa..." - asta e parerea mea, cel putin eu ma bucur tare mult la primirea unui martisor indifernet de la cine ar fi, e un prilej de bucurie ptr mine.

Un fir rosu, altul alb. Impletite, aduc bucurie. Se prind la reverul hainei, cu un zimbet, an de an, de 1 Martie. Se poarta citeva zile sau pina da vremea calda - nu mai conteaza. Important este ca, indiferent de vremuri ori de lipsuri, romanii gasesc, la fiecare inceput de primavara, timp sa se aplece asupra tarabelor cu martisoare, sa le priveasca, sa le aleaga si sa le daruiasca celor dragi. Este o traditie care a reusit sa se pastreze si chiar sa se dezvolte.

Martisorul este un obicei specific romanesc, dar, se pare, cu radacini ce ajung pana la Imperiul Roman.
Martisorul este un mic obiect de podoaba legat de un fir impletit - rosu cu alb - care se ofera in dar, ca semn al sosirii primaverii, mai ales femeilor si fetelor, in ziua de 1 Martie.
“Martisor” este denumirea populara a lunii martie.
Iar “Martisor” mai este si numele unei strazi din Bucuresti, pe care se afla casa in care a locuit, scris si in gradina careia este inmormantat marele poet Tudor Arghezi. Lucruri pe care, probabil, multi dintre voi le stiau deja... Dar, oare, de unde vine numele de “martisor”? Cine a inventat cuvantul si ce semnifica la vremea aceea? De ce se poarta martisorul?

Povestea martisorului incepe acum mai bine de 2000 de ani, pe vremea dacilor si a romanilor. Traditia spune ca stramosii nostri purtau monede gaurite, atarnate de un fir impletit - colorat in alb si negru. Banutii erau de aur, argint sau metal obisnuit, indicand cat de bogata sau de saraca era persoana care ii purta. Albul insemna revenirea la viata a naturii si caldura verii, in timp ce negrul semnifica frigul iernii. Aceste martisoare erau purtate la incheietura mainii sau prinse in piept cu un ac, iar fetele credeau despre ele ca le vor aduce noroc, frumusete si le vor feri de razele arzatoare ale soarelui verii. Cand copacii infloreau, femeile agatau firul de o ramura, iar cu moneda respectiva cumparau cas, pentru ca tot restul anului pielea lor sa fie alba si moale. In timp, rolul de talisman sau obiect purtator de noroc al martisorului s-a transformat in simbol al iubirii. In acelasi timp, si firul negru a devenit rosu.

Intorcandu-ne si mai mult in timp, amintim ca sapaturile arheologice au scos la iveala martisoare cu o vechime de peste 8000 de ani! Sub forma unor pietricele de rau, vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie era data de foc, sange si soare - insemnand nasterea si viata, adica femeia. Iar albul era limpezimea apelor, culoarea norilor, zapada rece si pura - semnificand intelepciunea barbatului. Impletirea snurului arata legatura inseparabila dintre cele doua elemente ale vietii.

Traditia banutului este legata, de asemenea, de legenda Babei Dochia (babele se sarbatoresc intre 1 si 9 martie), pastorita cu cele sapte cojoace, transformata intr-o stanca. Se spune ca Dochia a gasit intr-o zi o moneda, a gaurit-o, a legat-o de un snur din fire de lana - albe si negre - impletite, purtand-o la gat in semn de noroc.

Despre martisor exista, insa, multe alte povesti si legende. Una dintre ele vorbeste chiar despre fabricarea martisorului, activitate care este “la moda” in zilele noastre, in apropierea zilei de 1 Martie. “A fost odata un om sarac, care confectiona tot felul de lucruri pentru papusi: fundite, snurulete si hainute. Apoi le vindea in piata. Intr-o zi, vazand ca i s-au terminat materialele, omul a cautat prin casa saracacioasa, si tot ce a mai gasit au fost doua suluri de ata alba si rosie. Nestiind ce sa faca din ele, le rupse si le impleti... Era foarte mandru de ceea ce crease. Apoi, facu un mic tablou, de care prinse snuruletul. Si s-a gandit: «Cum sa denumesc acest obiect? A, gata, stiu! O sa-i spun Martisor, deoarece suntem in luna lui martie si chiar in prima zi. Aceste martisoare vor fi daruite de catre barbati femeilor, drept cadou!». Si asa s-a dus vestea despre omul sarac, cel care a inventat acest simbol al primaverii.”

Dar, dintre toate legendele, poate cea mai interesanta si mai frumoasa este povestea baiatului cel voinic care s-a luptat cu zmeul, legenda care s-a nascut din basmele romanesti si isi are originea tot in timpul stramosilor nostri - dacii si romanii.

“Odata, Soarele cobori pe pamant, sub forma de o fata frumoasa. Un zmeu a pandit-o si a rapit-o dintre oameni, inchizand-o intr-o temnita... Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu. Dar, intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze Soarele - fata frumoasa. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si a inceput lupta. Si s-au batut zile intregi, pana cand zmeul a fost invins. Slabit de puteri si ranit, baiatul cel viteaz a eliberat Soarele - fata frumoasa. Acesta s-a ridicat pe cer, inveselind si bucurand lumea. A reinviat natura, oamenii erau fericiti, dar tanarul n-a apucat sa vada primavara. Sangele cald i s-a scurs din rani pe zapada. Si, in locul in care zapada se topea, apareau flori albe: ghiocei, vestitorii primaverii...

De atunci, tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei ii ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ceea ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Iar albul simbolizeaza puritatea si gingasia ghiocelului, prima floare a primaverii”.

Ca sa respectam traditia si toate legendele, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. Se poarta de la 1 Martie pana cand se arata primele semne ale primaverii, adica pana cand se aude cucul cantand, pana cand infloresc ciresii sau trandafirii, pana la venirea berzelor si a randunelelor. Si atunci, martisorul nu se arunca, ci se leaga de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc.

Dincolo de obiceiuri, insa, martisorul ramane un simbol al bucuriei de a trai, al dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii, salutam venirea primaverii. Martisorul este si va fi intotdeauna simbolul soarelui si al puritatii sufletesti.

Superstitii legate de martisor:
O alta superstitie este legata de "babe". De pe 1 pina pe 9 martie, se alege o zi din acest interval, o "baba" adica. Cum va fi vremea in acea zi, asa ii va merge tot anul celui care si-a ales-o.

Nu se poate stii exact daca obiceiul martisorului a influntat legenda Babei Dochia sau invers, cert este ca nu pot fi rupte una de cealalta. Pe firul legendei...Baba Dochia este asemanata cu o socra rea care isi supune nora la grele incercari....apoi au aparut legendelor babelor din munti...Babele de pe platoul Bucegilor sunt stanci de poveste de exemplu...ele au forme bizare, inchipuind o forma omeneasca incovoiata si sunt inconjurate de stanci mai mici.