Ok, am blog. Si ce daca? sau: de ce nu, o sa spuneti? Nu e vorba de trendul isteric de a avea blog, nicidecum! ...e doar o incercare de a nu uita: evenimente, ganduri, trairi...despre evenimente care dau buzna zilnic in viata noastra si ne arata ca NIMIC nu e INTAMPLATOR si ca TOTUL e TRECATOR... ganduri, cugetari, farame zilnice din realitatea cotidiana, toate in cateva cuvine, viata noastra cea de toate zilele cu alte cuvinte. Nu in ultimul rand, de a nu uita de compunerile de la scoala primara, au fost multe si care mie chiar mi-au placut, in special acelea care nu aveau teme impuse. Dar sa revenim...
De ce blog? Deoarece ar putea fi pasul acela mic spre a ma forta, macar din cand in cand, sa pierd mai multe minute reflectand la cele intamplate cu o viteza nici mai mare nici mai mica decat in cazul altora, dar care viteza face ca zilele sa treaca precum minutele, saptamanile precum zilele, lunile precum saptamanile si tot asa mai departe.
Doar eu am impresia ca viata asta trece val-vartej? Nu cred! Tocmai de aceea.... frana ca maine-poimaine vine postasul cu pensia si regretele la pachet.
Bun, acum ca-i gata blogu', hai sa fie intr-un ceas bun si sa scotocim zilnic dupa ragazul acela de a ne linisti sufletul.
Sper ca si voi sa aveti cateva minutele libere ptr a putea citi cele scrise de mine si de a va clatii ochisorii cu albumele de poze.
William Shakespeare SPUNEA: "Timpul este prea lent pentru cei care asteapta, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plang, prea scurt pentru cei care sarbatoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate".
Citeam undeva ca : " ideile nu sunt proprietatea unei singure persoane, ci sunt libere sa circule printre oameni " si as mai adauga eu si ptr oameni. Iar acest blogul nu e altceva decat "probabil" o punte intre "mine" si "voi", punte pe care paseste gratios ideea chiar acum. Ideile sunt ca banii: circule libere de la un om la altul.
Deci impresiile mele simple pe care le-am trait de-a lungul firului vietii, amalgam de incertitudine, intrebari, in 2 cuvinte "ganduri de om". Am invatat sa nu regret nimic din ce am facut, ci sa regret doar ce as fi putut face si nu am facut....Ma uit in spate si imi aduc aminte de unde am plecat si unde am ajuns si zambesc satisfacutator mai mult ca oricand....
...Prieteni?! un cuvant tare delicat si greu....in ziua de azi nu mai prea exista preiteni, ci doar simple cunostinte....
Ce sa va mai spun?!...sunt momentele frumoase sper despre care voi scrie aici, despre locurile pe care nu le gasesti decat daca stii sa le vezi si despre povestile minunate pe care le-am descoperit in calatorii...
Un lucru e clar ca bucuriile marunte vin chiar cand nu te astepti, sau cand ai mai putin timp liber sa te bucuri de ele. In rest alergi dupa ele toata viata entuziasmat, grabit, neatent, dar cine nu pierde momentul se va bucura de fiecare lucru maruntel care ii iese in cale.
Imi place tare mult pasajul asta, iar citatul din Shakespeare le zice atat de adevarat. Bravo Dorina, eu aplaud jurnalul tau on line.
RăspundețiȘtergere