O priveliste frumoasa de pe drumul spre Cascada.
Si o floricica pe care mi-a pozato sotiorul meu.
Eu culegand floricele de munte.
Uitati ce frumos patrund razele soarelui prin padurea deasa.
Si o ciupercuta, oare o fi comestibila?!
De aici mai e putin pana la Cascada, o auzim deja.
Si iata si un panou cu cateva indicatii despre Cascada Tamina.
Si am ajuns si la Cascada.
De aici incepe coborarea spre Cascada.
Si o panza de paianjen.
Am mai scurtat serpentinele pe drumul albastru.
Dragii mei,
Azi o sa vin in intampinarea voastra cu alte impresii de data asta de pe meleagurile natale, mai exact din imprejurimile Brasovului - Cascada Tamina.
Mai intai sa va dau cateva detalii generale despre acest loc frumos.
Cascada Tamina este situata in Masivul Piatra Mare pe Valea Pietrei Mici, la o altitudine 1.100 m si este reprezentata din insiruirea a 5 cascade, din care cea mai mare are 10 m inaltime. Cheile Tamina nu sunt la fel de spectaculoase ca si Canionul 7 Scari, dar in mod sigur trebuiesc vizitate. Datorita numarului mare de ursi din aval de chei, locului i se mai spune si “ursarie”. Accesul la cascada se face din soseaua Timisu de Sus – Brasov, cam la un km de Timisu de Sus, pe partea dreapta a drumului ce duce catre Brasov se va observa o curba periculoasa cu o mica parcare si un pic mai in fata bariera de la drumul forestier ce duce la Cascada Tamina. Aici am lasam noi masina si ne-am continuam drumul pe jos caci doar am venit in drumetie. De la bariera pana la cascada se poate alege drumul forestier sau traseul marcat cu banda albastra si nu dureaza mai mult de o ora cu pauze de baut apa si de papat un sandwich sau de facut o poza sau de admirat natura. Imediat dupa ce trecem apa Timisului pe un pod incepem sa urcam. Panta muntelui e accentuata inca de la inceput, dar noi suntem obisnuiti cu urcusul, doar suntem oameni crescuti la munte....Si tot mergand noi asa ba pe drumul in serpentine, ba pe drumul marcat cu albastru, prin padure si discutand de una - alta uitand ca ne-am luat cu vorba, nici nu am bagat de seama ca am ajuns la un sector orizontal al drumului forestier, de unde se aude vuietul puternic al Cascadei Tamina. Iesim in dreapta drumului, pe o platforma , unde se afla si un panou de prezentare al obiectivului turistic, dupa cum o sa observati si in pozele facute de noi. De aici incepe coborarea spre Cascada Tamina. Coboram spre partea din aval a cheilor pe o poteca destul de dificila. Patrundem in defileul ingust calcand pe bolovani de calcar, asezati cu mare maiestrie in albia raului taman acolo unde urmeaza sa pui pasul urmator. Traseul este usor, se face in jur de maxim o ora, exista si scurtaturi prin padure daca mergi dupa traseul albastru, dar urcusul este putin mai greu, asa am procedat noi, am mers ce am mers pe serpentine si am mai combinat si cu o parte din drumul albastru si am mai taiat curbele, asa, deci am mai scurtat din drum sau cel putin asa n-i s-a parut noua. Drumul este putin umblat si nimic nu tulbura linistea padurii. Sorbim cu nesat aerul tare, de munte si linistea ce ti-o ofera natura si nu numai liniste ci si peisajul salbatic si placut din jur. Urcam in tacere sau din cand in cand mai povestim de una - alta, bucurandu-ne de fiecare clipa. Cum va spuneam, in jur liniste deplina, nu se mai auzea zumzetul orasului, galagia, agitatia, noi deja suntem deconectati si parca tot corpul nostru se rasfata de liniste si bucurie. Pe masura ce urci peisajul devine mai salbatic si vegetatia mai deasa. In drum am gasit si tufe de zmeuris si fragi, asa ca am cules asa cam un pumnulet de fragi si zmeura pe care am pus-o acasa in salata de fructe pe care am facut-o si am papat-o seara combinand mai multe fructe de la pepene galben, pepene rosu, struguri, prune, piersici toate proaspete si un compot de anans cu zeama lui cu tot plus pumnuletul de zmeura si fragi cules in excursie. Deci asta e reteta unei delicioase salate de fructe si era sa uit ca am pus si cateva stafide inmuiate in rom, deci o adevarata specialitate salata asta, daca nu ma credeti aplicati si voi reteta si o sa-mi spuneti dupa ce papati ca o sa mai vreti cu siguranta. La intoarcere a fost mai multa agitatie ptr ca ne-am intalnit cu mai multi turisti care urcau si ei spre cascada. Deci noi am fost primii drumeti care am urcat in acea dimineata de sambata, 7 august 2010, la Cascada Tamina. Chiar la inceputul drumului ne-am intalnit cu niste "oameni ai padurii", asa le-am zis noi, care erau intr-o baraca in creierul padurii. Ne-au tras o privire asa lunga cand i-am salutat si ne-au raspuns politicos la salut, caci doar stiti caci pe munte drumetii se saluta intre ei, iar la intoarcere mustaceau ca ne-am intors, ce credeau ca ne papa ursul daca urcam asa de matinal?! Pai chiar am fost matinali ptr ca toata noaptea a plouat mai bine de 3 - 4 ore, o ploaie torentiala, cu dezlantuirea naturii: tunete si fulgere puternice si dese si niste stropi mari si reci de ploaie, incat in moment ce ploua ne gandeam daca a 2-a zi o sa ne putem duce planul la bun sfarsit, ptr ca programasem aceasta excursiune de vineri si sincera sa fiu imi doream tare mult sa o facem. Asa ca dimineata la ora 6 am facut ochisori, gata cu somnicul si cand m-am uitat pe geam afara era soare, deci cerul era senin si se anunta o zi frumoasa afara.
Asa ca... am decis impreuna cu Liviu, sotul meu dragalas sa punem ceva de'ale guri in rucsacel, sa luam micul dejun cat mai repede si sa o luam din loc la sanatoasa catre cararile muntelui ptr ca ne-am zis noi ca drumul e usor de parcurs ptr ca se poate merge pe varianta drumului forestier si chiar daca a plouat mult si tare se poate merge in drumetia propusa, asa ca nu ne-am lasat intimidati de ploaia care cazuse cu cateva ore in urma si zis si facut.
Drumetia excursionista a noastra a fost tare relaxanta si revigoranta ptr noi. Pe drum am cules floricele, eu bine inteles, iar Liviu zmeura si fragi. Am facut si pe fotograful cand eu, cand Liviu si uite asa a trecut timpul pe carari de munte.
Zilele trecute nu stiu ce cautam pe net si mi-a cazut ochisorii pe urmatoarea fraza: "Muntele nu este teren de competitie si nu poate fi cucerit sau invins. Doar se lasa descoperit. Iar daca-l respecti te lasa sa-l urci." - mi-au palcut cele scrise mai sus in momentul in care le-am citit si le-am si retinut caci reflecta adevarata realitate.
Muntele poate fi abordat sub diverse forme parerea mea: cu cat parcurgi mai multe poteci de munte, deci faci mai multe trasee muntoase, harta din mintea ta se tot completeaza, ca un puzzel fara margini si petele albe ale hartii devin tot mai mici si mai putine. Cand esti incepator harta ta e frumoasa, imaculata... dupa regula ca "ptr un nou - nascut orice film e o premiera". Jocul nu se termina aici si chiar niciodata, ia sa vedem cum e iarna pe traseul cutare... dar toamna, dar primavara? si tot asa poate continua...asa gandeste orice drumet. De exemplu in Poiana Brasov si in Postavarul si Tampa noi am fost in orice anotimp si de fiecare data ne-a placut foarte mult indiferent ca afara era un ger cumplit si un ghetus pe jos ce ne ingreuna urcarea pe carari de munte, indiferent ca afara era o arsita toropitoare, sau daca faceam drumetia dupa o noapte ploioasa si cararile de munte erau alunecoase si namoloase....Deci fiecare coltisor din lumea asta isi are farmecul lui indiferent de ce moment al timpului si vorba aia calatorului ii sade bine cu drumul. Deci asta e povestea Cascadei Tamina. Tot ce e frumos nu dureaza o vesnicie, e trecator, dar eu inca sunt sub euforia excursiei si asa un dor de duca m-i se face in permanenta.
Era sa-mi scape un amanunt important. Daca va duceti la Cascada Tamina neaparat sa va luati o pereche de sosetute si inca o pereche de incaltari la voi ptr ca daca vrei sa faci niste poze frumoase sa imortalizezi peisajul trebuie sa intri in apa cascadei, altfel nu ai vizibilitate, asa a facut Liviu s-a bagat in apa pana la glezna si bine inteles ca adidasii lui la intoarcere pe drum faceau "lipa - lipa- fleasc", dar bine ca nu a racit caci era ud si imi spunea ca picioarele i-au inghetat instantaneu la contactul cu apa foarte rece a cascadei. Dar el este rezistent si nu a racit doar din atata lucru, doar e barbat, nu. Dar ptr cei care va stiti mai sensibili e recomandat sa aveti cele 2 lucruri amintite de mine mai sus la voi asa ca rezerva, nu strica sa le carati in rucsacel, unde puneti si merindele ptr drum si bine inteles o sticla cu apa.
Azi o sa vin in intampinarea voastra cu alte impresii de data asta de pe meleagurile natale, mai exact din imprejurimile Brasovului - Cascada Tamina.
Mai intai sa va dau cateva detalii generale despre acest loc frumos.
Cascada Tamina este situata in Masivul Piatra Mare pe Valea Pietrei Mici, la o altitudine 1.100 m si este reprezentata din insiruirea a 5 cascade, din care cea mai mare are 10 m inaltime. Cheile Tamina nu sunt la fel de spectaculoase ca si Canionul 7 Scari, dar in mod sigur trebuiesc vizitate. Datorita numarului mare de ursi din aval de chei, locului i se mai spune si “ursarie”. Accesul la cascada se face din soseaua Timisu de Sus – Brasov, cam la un km de Timisu de Sus, pe partea dreapta a drumului ce duce catre Brasov se va observa o curba periculoasa cu o mica parcare si un pic mai in fata bariera de la drumul forestier ce duce la Cascada Tamina. Aici am lasam noi masina si ne-am continuam drumul pe jos caci doar am venit in drumetie. De la bariera pana la cascada se poate alege drumul forestier sau traseul marcat cu banda albastra si nu dureaza mai mult de o ora cu pauze de baut apa si de papat un sandwich sau de facut o poza sau de admirat natura. Imediat dupa ce trecem apa Timisului pe un pod incepem sa urcam. Panta muntelui e accentuata inca de la inceput, dar noi suntem obisnuiti cu urcusul, doar suntem oameni crescuti la munte....Si tot mergand noi asa ba pe drumul in serpentine, ba pe drumul marcat cu albastru, prin padure si discutand de una - alta uitand ca ne-am luat cu vorba, nici nu am bagat de seama ca am ajuns la un sector orizontal al drumului forestier, de unde se aude vuietul puternic al Cascadei Tamina. Iesim in dreapta drumului, pe o platforma , unde se afla si un panou de prezentare al obiectivului turistic, dupa cum o sa observati si in pozele facute de noi. De aici incepe coborarea spre Cascada Tamina. Coboram spre partea din aval a cheilor pe o poteca destul de dificila. Patrundem in defileul ingust calcand pe bolovani de calcar, asezati cu mare maiestrie in albia raului taman acolo unde urmeaza sa pui pasul urmator. Traseul este usor, se face in jur de maxim o ora, exista si scurtaturi prin padure daca mergi dupa traseul albastru, dar urcusul este putin mai greu, asa am procedat noi, am mers ce am mers pe serpentine si am mai combinat si cu o parte din drumul albastru si am mai taiat curbele, asa, deci am mai scurtat din drum sau cel putin asa n-i s-a parut noua. Drumul este putin umblat si nimic nu tulbura linistea padurii. Sorbim cu nesat aerul tare, de munte si linistea ce ti-o ofera natura si nu numai liniste ci si peisajul salbatic si placut din jur. Urcam in tacere sau din cand in cand mai povestim de una - alta, bucurandu-ne de fiecare clipa. Cum va spuneam, in jur liniste deplina, nu se mai auzea zumzetul orasului, galagia, agitatia, noi deja suntem deconectati si parca tot corpul nostru se rasfata de liniste si bucurie. Pe masura ce urci peisajul devine mai salbatic si vegetatia mai deasa. In drum am gasit si tufe de zmeuris si fragi, asa ca am cules asa cam un pumnulet de fragi si zmeura pe care am pus-o acasa in salata de fructe pe care am facut-o si am papat-o seara combinand mai multe fructe de la pepene galben, pepene rosu, struguri, prune, piersici toate proaspete si un compot de anans cu zeama lui cu tot plus pumnuletul de zmeura si fragi cules in excursie. Deci asta e reteta unei delicioase salate de fructe si era sa uit ca am pus si cateva stafide inmuiate in rom, deci o adevarata specialitate salata asta, daca nu ma credeti aplicati si voi reteta si o sa-mi spuneti dupa ce papati ca o sa mai vreti cu siguranta. La intoarcere a fost mai multa agitatie ptr ca ne-am intalnit cu mai multi turisti care urcau si ei spre cascada. Deci noi am fost primii drumeti care am urcat in acea dimineata de sambata, 7 august 2010, la Cascada Tamina. Chiar la inceputul drumului ne-am intalnit cu niste "oameni ai padurii", asa le-am zis noi, care erau intr-o baraca in creierul padurii. Ne-au tras o privire asa lunga cand i-am salutat si ne-au raspuns politicos la salut, caci doar stiti caci pe munte drumetii se saluta intre ei, iar la intoarcere mustaceau ca ne-am intors, ce credeau ca ne papa ursul daca urcam asa de matinal?! Pai chiar am fost matinali ptr ca toata noaptea a plouat mai bine de 3 - 4 ore, o ploaie torentiala, cu dezlantuirea naturii: tunete si fulgere puternice si dese si niste stropi mari si reci de ploaie, incat in moment ce ploua ne gandeam daca a 2-a zi o sa ne putem duce planul la bun sfarsit, ptr ca programasem aceasta excursiune de vineri si sincera sa fiu imi doream tare mult sa o facem. Asa ca dimineata la ora 6 am facut ochisori, gata cu somnicul si cand m-am uitat pe geam afara era soare, deci cerul era senin si se anunta o zi frumoasa afara.
Asa ca... am decis impreuna cu Liviu, sotul meu dragalas sa punem ceva de'ale guri in rucsacel, sa luam micul dejun cat mai repede si sa o luam din loc la sanatoasa catre cararile muntelui ptr ca ne-am zis noi ca drumul e usor de parcurs ptr ca se poate merge pe varianta drumului forestier si chiar daca a plouat mult si tare se poate merge in drumetia propusa, asa ca nu ne-am lasat intimidati de ploaia care cazuse cu cateva ore in urma si zis si facut.
Drumetia excursionista a noastra a fost tare relaxanta si revigoranta ptr noi. Pe drum am cules floricele, eu bine inteles, iar Liviu zmeura si fragi. Am facut si pe fotograful cand eu, cand Liviu si uite asa a trecut timpul pe carari de munte.
Zilele trecute nu stiu ce cautam pe net si mi-a cazut ochisorii pe urmatoarea fraza: "Muntele nu este teren de competitie si nu poate fi cucerit sau invins. Doar se lasa descoperit. Iar daca-l respecti te lasa sa-l urci." - mi-au palcut cele scrise mai sus in momentul in care le-am citit si le-am si retinut caci reflecta adevarata realitate.
Muntele poate fi abordat sub diverse forme parerea mea: cu cat parcurgi mai multe poteci de munte, deci faci mai multe trasee muntoase, harta din mintea ta se tot completeaza, ca un puzzel fara margini si petele albe ale hartii devin tot mai mici si mai putine. Cand esti incepator harta ta e frumoasa, imaculata... dupa regula ca "ptr un nou - nascut orice film e o premiera". Jocul nu se termina aici si chiar niciodata, ia sa vedem cum e iarna pe traseul cutare... dar toamna, dar primavara? si tot asa poate continua...asa gandeste orice drumet. De exemplu in Poiana Brasov si in Postavarul si Tampa noi am fost in orice anotimp si de fiecare data ne-a placut foarte mult indiferent ca afara era un ger cumplit si un ghetus pe jos ce ne ingreuna urcarea pe carari de munte, indiferent ca afara era o arsita toropitoare, sau daca faceam drumetia dupa o noapte ploioasa si cararile de munte erau alunecoase si namoloase....Deci fiecare coltisor din lumea asta isi are farmecul lui indiferent de ce moment al timpului si vorba aia calatorului ii sade bine cu drumul. Deci asta e povestea Cascadei Tamina. Tot ce e frumos nu dureaza o vesnicie, e trecator, dar eu inca sunt sub euforia excursiei si asa un dor de duca m-i se face in permanenta.
Era sa-mi scape un amanunt important. Daca va duceti la Cascada Tamina neaparat sa va luati o pereche de sosetute si inca o pereche de incaltari la voi ptr ca daca vrei sa faci niste poze frumoase sa imortalizezi peisajul trebuie sa intri in apa cascadei, altfel nu ai vizibilitate, asa a facut Liviu s-a bagat in apa pana la glezna si bine inteles ca adidasii lui la intoarcere pe drum faceau "lipa - lipa- fleasc", dar bine ca nu a racit caci era ud si imi spunea ca picioarele i-au inghetat instantaneu la contactul cu apa foarte rece a cascadei. Dar el este rezistent si nu a racit doar din atata lucru, doar e barbat, nu. Dar ptr cei care va stiti mai sensibili e recomandat sa aveti cele 2 lucruri amintite de mine mai sus la voi asa ca rezerva, nu strica sa le carati in rucsacel, unde puneti si merindele ptr drum si bine inteles o sticla cu apa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu