Reteta de papanasi prajiti

Papanasi prajiti :
500 gr branza de vaci,
250 - 300 gr faina, in functie de cat de uscata e branza de vaci,
1/2 lingurita bicarbonat,
2 lingurite zeama de lamaie,
coaja rasa de la 1/2 de lamaie,
2 oua,
4 linguri zahar,
2 pliculete zahar vanilat,
un praf de sare,
dulceata si smantana pentru servit.

Dupa aceasta reteta de papanasi prajiti ies 4 portii a cate 2 papanasi grasani si cate 4 gogosele mot pe ele... :)) Este o reteta de desert foarte simpla si rapida cu un gust delicios garantat.
Luam frumusel branza de vaci, si o punem in castronul in care vom prepara aluatul. In cazul in care e plina de apa sau de zer, intai trebuie sa o scurgem in tifon atarnata.
Separam galbenusele, le punem peste branza iar albusurile le batem spuma si le lasam sa-si astepte randul la fericire.
Incorporam galbenusurile in branza, punem zaharul, zaharul vanilat, bicarbonatul dizolvat in zeama de lamaie, coaja rasa de lamaie si jumatate din faina. Framantam. Punem albusurile batute spuma, le incorporam si mai adaugam cate un pic de faina, framantand pana ce obtinem un aluat de consistenta usor maleabila dar care nu mai sta ca scaiul pe mana noastra.
Impartim aluatul in 8 parti egale. Din fiecare parte rupem cate 2 bucatele pentru gogosele. Cele 8 bucati mari ramase le intindem pe masa ca la plastelina pana ajung baghete de 15 cm. Le facem pe fiecare cerc, le lipim la capete, dam prin faina si lasam sa se odihneasca langa aragazul cu focul aprins pentru 10 min.
Punem ulei in tigaie, de-un deget si tigaia pe aragaz la foc mediu. Cand s-a incins uleiul punem papanasii la prajit cate 5 minute maxim pe fiecare parte. Cand sunt rumeni aurii, sunt gata de scos la scurs de ulei.
Se aseaza pe farfurii intinse, mari, cate 2 papanasi inele la portie si cate 2 gogosele la papanas. Se toarna dulceata deasupra lor, peste dulceata punem smantana si iar dulceata.

Atentie! sa nu inlocuiti bicarbonatul cu praf de copt caci a-ti stricat toata reteta, papanasii or sa iasa ca si guma orbit vorba lui Liviu, acest lucru l-am patit eu prima data cand am incercat reteta, a 2-a oara mi-au iesit tare buni. Si prima data aveau gust bun, doar ca erau clicosi, sau mai bine zis gumati.

O cina usoara si un desert delicios

Desertul delicios este o salata de fructe si o prajiturica care nu necesita coacere.

Prajitura se numeste "Piscoturi cu crema si frisca":

Ptr 8 portii ne trebuiesc 16 piscoturi care se moiae intr-un sirop preparat din cafea ness - 2 lingurite, 2 lingurite zahar si o ceasca de apa fierbinte. Se insiropeaza piscoturile in acest sirop si se pun intr-o cutie de plastic. Peste primul rand de piscoturi se pune o crema de ciocolata care se gaseste in comert. E un praf de crema care se pregateste cu mixer-ul prin frecare cu lapte rece si 3 linguri de zahar. Dupa ce am pus un strat destul de gros de crema peste primul rand de piscoturi insiropate punem cateva stafide apoi adaugam celalat rand de piscoturi insiropate si iar un strat de crema si peste stratul de crema presaram de data asta nu stafide, ci alune sau bucatele de ciocolata, iar apoi punem un strat gros de frisca si deasupra ornam cu cateva bombonele colorate de ornament si cu nuca de cocos. Se da prajiturica cu piscoturi la rece ptr 2 ore, timp in care piscoturile o sa-si traga dulceata din crema si crema se va mai intari iar piscoturile se vor mai fragezi. Se serveste rece si are un gust delicios si tare racoros.

V-am facut curiosi sa vedeti ce bunatate este?! nu aveti de cat sa incercati reteta, e tare simpla, economica si rapida si nu in ultimul rand delicioasa.

Cu astfel de bunatati am asteptat-o pe mamicuta noastra intr-o seara de weekend acasa si bine inteles si cu o cina usoara caci era seara, deci nu am gatit nimic, doar am scos cate ceva ce aveam prin frigider. In schimb desertul a fost pregatit special.

Cetatea Brasovului, 22 august 2010

Pe treptele astea se urca spre Cetate din strada Mihai Eminescu.

La intrarea in Cetate.

Sa ne plimbam un pic prin incinta cetatii.

Am fost foarte matinali la Cetate, dis de dimineata pe la ora 10 si un pic, inca nu era nimeni pe terasa la un suc sau bere.

Biserica "Sf. Martin", cred saseasca de pe str. Dealul de Jos, de la baza Cetatii.
Pe dealul ce strajuieste intersectia strazii Lungi cu strada De Mijloc (Dealul Cetatii), se inalta biserica Sf. Martin si casa parohiala. Biserica, construita initial in stil gotic, are inscris pe una dintre usi anul 1522. Forma sa actuala dateaza din 1792. Casa parohiala de alaturi se pare ca a fost primul sediu al Primariei orasului si este probabil ca acolo sa fi avut loc intalnirea lui Mircea cel Batran cu Sigismund de Luxemburg in anul 1395.

Cetatea Brasovului, atestata din 1580, a reprezentat un punct important de aparare, situat insa in afara ceatii Brasovului. La inceputul secolului XV, aici exista doar un turn de veghe, care a fost completat cu un bastion de lemn cu patru turnuri. Distrus de armata lui Petru Rares, in locul lui au fost inaltate, un sfert de veac mai tarziu, ziduri de piatra si au fost sapate santuri.
In Exterior, Cetatea Brasovului este o incinta patrulatera, avand acum un turn al intrarii cu mai multe nivele, de sectiune patrata, cu barbacana, tersa si guri de tragere si aruncare. Incinta preexistenta va primi patru bastioane in forma de pana, dispuse la colturile fortificatiei, continuate cu valuri de pamant si palisade de lemn, cu santuri de aparare. In curtea interioara, in 1627 a fost sapata o fantana de 81 m.
In Interior, Cetatea restaurata in deceniul sapte al secolului trecut, este astazi un atractiv restaurant cu specific medieval transilvanean, acesta reconstituind atmosfera acelor vremuri.
Prima constructie dateaza din 1524 si este un turn in forma de semicerc. Mai tarziu tot platoul a fost inconjurat cu un zid. In 1529 in timpul luptelor dintre regele Ferdinand si Janos I. ptr tronul Ungariei, cetatea este ocupata si distrusa de Petru Rares. Zidurile ei au fost refacute, dar peste putin timp au fost nimicite intr-un incendiu. In 1625 cetatea a fost reconstruita si tot in acea perioada s-a sapat si putul de 81 m adancime din curtea cetatii. Fortificatia patrulatera cu bastioane italienesti in colturi, deasupra carora au fost construite turnuri de aparare a avut o singura intrare accesabila printr-un pod mobil. In 1688 aici s-a refugiat din fata habsburgilor o parte dintre brasoveni. In 1690 armatele imperiale s-au stabilit in cetate, si multi ani la rand au asuprit orasul. In 1773 Iosif II. a ordonat refacerea cetatii, iar după 9 ani a oferit-o orasului spre cumparare. Orasul nu a cumparat-o, asadar o perioada a functionat ca si inchisoare pentru prizonierii turci si francezi, iar in timpul epidemiei de ciuma aici era o sectie ptr cei cu simptomele bolii. In 1817 cetatea a fost vizitata de imparateasa Karolina, in 1848 a fost ocupata de ostile lui Bem, iar in 1894 de ostile tarului. In anii patruzeci cetatea a fost restaurata dar o perioada a stat nefolosita. La ora actuala aici functioneaza un restaurant cu terasa.

Complexul turistic Cetatea Brasov este situat, evident, intr-o cetate. Situata pe dealul cetatii, aceasta a fost construita intre anii 1554 – 1690, cuprinzand patru bastioane, turnul de la intrare, si un castel, care a fost ridicat intre 1554 si 1558. De-a lungul aniilor, aceasta a fost ocupata de armatele imperiale, inchisoare pentru prizonierii turci si francezi, sectie pentru cei cu simptome ale ciumii, ocupata de ostile lui Bem si mai apoi de ostile tarului. La ora actuala, aici se afla restaurante, terase…foarte frumoase ce ofera un peisaj asupra orasului foarte frumos.
Drumul pana sus nu este dificil, mult usurat de trepte din piatra si traseul sub forma unor serpentine. Se poate ajunge si cu masina, drumul fiind foarte bun. Cetatea foarte bine conservata… iti da impresia ca te aflii nu numai acolo, dar si in timpurile medievale… Fantana cu monezi, scari de lemn, tunuri, arme specifice vremurilor… totul pastreaza acel aer. Merita vizitata cu fiecare ocazie.

Vara lui 2010

Deci dragii mei,
Trece imediat VARA si inca nu mi-am spus impresiile despre ea asa cum obisnuiesc.
Ce sa va spun despre Vara lui 2010, nu a fost o vara ca toate celelalte pe care le stiam eu, sau le stiam noi. A fost o vara tare capricioasa. Cu toate ca fenomenele au fost aceleasi ca in orice anotimp de la caldura toropitoare, la ploile torentiale si fugitive, dar totusi nici unul din aceste fenomene nu au fost cum erau in alti ani. De exemplu ploile nu au fost cele pe care le stiam noi in copilarie care se porneau din combinatia unor norisori naravasi care apareau instantaneu pe cerul senin si apoi dintr-o data incepeau sa apara primii stropi de ploaie care spala praful de peste tot. Mirosul de praf umed imi aminteste de zilele de vara in care cu alti copii de la bloc ne ascundeam sau mai bine zis ne refugiam in casa scarii blocului si priveam si traiam la maxim deslantuirea naturii, pe care doar in cartile cu naufragiati ale lui Jules Verne mai intalneam astfel de descrieri, unde actiunea bine inteles se petrecea pe insule pustii cu nisipuri albe. Hei! Va mai aduceti aminte?! sa nu-mi spuneti ca nu a-ti trait astfel de momente caci nu va cred. Sau erau zile ploioase cand imi placea sa ma plimb prin ploaie sa simt cum ma stropesc picurii de ploaie, caci apa era calda, deci intr-adevar acele ploi erau de vara. Si va mai aduceti aminte cand ploua cu soare?! ce-mi placea, la nebunie si apoi iesea curcubeul. Adoram culorile curcubeului, erau bestiale. Iar dupa ploaie era un aer curat care imi placea sa-l trag adanc in piept si parca simteam cu totul altceva, ceva care te linistea, te bucura, te facea sa te simti alt om acel aer curat dupa ploaie.
Acum nu se mai poate compara nimic, totul este altfel de la incalzirea globala. Ploile din vara asta au fost tare multe si tare periculoase, zgomotoase, violente as putea spune. De multe ori au fost nopti la rand cand a plouat torential si ma trezeam brusc din cauza tunetelor si fulgerelor de afara, natura suparata pe noi toti oamenii se dezlantuia si se revarsa asupra noastra parca cu cea mai mare rautate de pana acum. Si in ciuda faptului ca a plouat zile si nopti in sir ptr asta aerul era irespirabil, parca nu era asa de curat cum ar fi trebuit sa fie dupa o ploaie adevarata. Deci e plin de poluare in jurul nostru, parerea mea.

Deci nici vara nu mai este cea pe care o stiam noi candva - anotimpul fructelor, legumelor, florilor, al vacantei. Cu toate caci calendaristic vara si-a pastrat perioada incepand cu 22 iunie si terminandu-se cu 23 septembrie. Vara este anotimpul cu cele mai lungi si cele mai calde zile. Tot vara e timpul de VACANTA, toata lumea isi petrece timpul liber la mare sau la munte, deci vara e vremea planurilor de bataie lunga al vacantei cele mari chiar. Vara este perioada din an cea mai indragita de noi toti ptr ca este ANOTIMPUL RELAXARII, in aceasta perioada calduroasa natura ne ofera resurse ptr o multitudine de activitati.
Deci a trecut si VARA, e aproape pe sfarsite si acum stau si ma gandesc ce am facut noi vara asta?! am fost in concediu in Spania, am fost si in drumetii pe muntii nostrii de pe meleagurile natale, am facut si ceva sport in vara asta, tenis, am fost de cateva ori la gratar, am mai sarbatorit cate-o zi de nastere si am papat multa inghetata, chiar foarte multa pot spune, multa si buna chiar si bine inteles nu in ultimul rand m-am bucurat de florile si parfumul lor imbietor din gradinuta mea, deci s-au vazut roadele muncii mele din primavara, nu a fost in zadar ptr ca incepand din primavara si chiar si toata vara gradinuta mea a radiat de bucuria covorului de floricele viu colorare si variate si sper ca si in toamna sa fie la fel de frumoasa ptr ca o sa vina vremea crizantemelor si am cateva tufe sanatoase de crizanteme. Deci asta a fost VARA NOASTRA. Acum privim cu nostalgie la vremurile ce au trecut si de care doar ne mai amintim cu drag de ele.

Deja de mai bine de o saptamana vremea s-a mai racorit afara, iar aerul parca miroase a toamna deja.

Gradina mea cu flori in luna august 2010

Trandafirul e la loc de cinste, el e regele gradinei mele.

Si au inceput sa apara si crinisorii in gradinuta mea.

Si cavalerii.

Florile astea nu stiu cum se numesc, dar sper sa aflu eu. Semintele le-am luat dintr-o gradinuta asta toamna, de asta nu stiu cum se numesc florile.

Si nasturasii cei movurii sunt tare frumosi.

Nu mai zic de tufa de garofite puternic parfumata.

Asta este alt soi de trandafir, un rozaliu spre portocaliu.

Si astea sunt niste trandafiri agatatori.

Deci v-am convins caci am o gradinuta frumoasa si cu multe floricele.

Reteta de gatit, august 2010

Va place tocanita de ciupercute?!

Cred ca v-ati dat seama ca bucatareasa am fost eu.

In schimb mamamliguta a facuto mamicuta noastra, soacra mea.

Gata tocanita, la masa.

Am primit cam 300 de grame de ciuperci de la cineva care le-a cules, dar le cunoaste asa ca nu aveam ce patii de la cipercute ca erau bune. Eu le zic galbioare la ciupercutele respective, nu stiu cum se numesc ele de origine. Am curatat 2 cepe mari, 2 rosi mari si 2 ardei grasi, le-am taiat pe toate marunt si le-am calit in putin ulei. Ciupercile dupa ce le-am spalat bine si le-am dat intr-un fiert, le-am clatit intr-un rand de apa rece si le-am pus peste celelalte legume calite si am mai lasat tocanita un pic pe foc. Am uitat sa va spun ca peste legumele calite am pus si un pic de pasta de bulion ca sa iasa mai colorata tocanita ca doar de la rosii era doar rosiatica putin. Si asta e tocanita. Asa ca mamicuta a facut mamaliguta si ne-am pus tot familionul la masa.

Paste 2010 cu masa inbelsugata si multe floricele in gradinuta mea

Prima lalea galbena pe anul acesta din gradinuta mea.

Nu mai vorbesc de lalelele batute care au fost o gramada, nici nu le mai stiu numarul.

Lalelele batute au fost reginele primaverii in gradinuta mea si alexandrioanele si chiar si zambilute am avut destul de multe.

Si viorele timide cate-un fir pe ici, pe colo.

Uitati ca zambilutele inca mai urmeaza sa iasa cateva.

Si bine inteles ca am avut si branduse de primavara.

Si primule.

Si a venit si ziua de Paste si am terminat si eu de impletit echipamentul de dinamovista la papusica noastra, Diana.

La o plimbare prin Brasov, dupa masa de Paste.

Nu prea a iesit lumea la aer curat, pacat.

Si am pregatit masa noastra de Paste si am facut o poza si cu mamicuta si mascota de Paste.

Leutul lui Liviu, alt dinamovist dupa cum o sa observati i-am impletit si lui un costumas alb cu rosu si sotul meu e tare mandru de mascota lui.

Cu un amic la o plimbarica.