Pietrele lui Solomon, Brasov 14 august 2010

La intoarcere de La Pietrele lui Solomon am venit pe dupa ziduri si am iesit la Biblioteca Judeteana din Brasov din Livada Postei de unde se i-a masina de Poiana.

Si unul din Turnuletele de dupa ziduri.

Aleea de dupa ziduri.

Si un podulet si drumul care duce la celalalt turnulet.

Si uitati si cel de-al 2-lea turnulet.

Scoala de Muzica de langa Liceul Andrei Saguna din Brasov.

Si pe stradutele din Scheii Brasovului.

O panza de paianjen.

Si uitati si vestitele Pietre ale lui Solomon.

Si Cascada raului Solomon.

Noi am scurtat drumul catre Pietre si am luat-o pe firul apei.

Si bancutele si masuta ptr picnic.

Asta e vestita parcare de masini de la poalele Pietrelor, avantaj ca e mocca.

Si dupa cum observati circula si un autobuz pus de RAT Brasov.

Acesta e vestitul restaurant de pe vremuri unde puteai bea un ceai tare bun pe vremurile copilariei noastre.

Acum e in paragina, se darama. Pe cladire o sa observati o pictura, un soldat calare pe un cal.

Si niste biciclisti.

Pacat ca nimic nu e vesnic, nici cladirea asta chiar.

Si am ajuns si la vestitul izvor de apa dce munte.

Lumea deja a luat cu asalt zona din vale de la Pietre.

Acolo in vale se tin serbarile Junilor.

Pe drumul asta daca il urmati ajungeti in Poiana Brasov.

Si o floricica.

Si un fluturas.

Si noi am urcat pana sus pe Pietre caci suntem oameni de la munte.

Un copac cu forma ciudata.

2 pesteri.

Si primul izvor cum incepi sa urci de Pe Tocile.

Casutele scheienilor.

Si in drumul nostru a aparut si o pisicuta care tare i-a placut sa fie pozata.

Biserica de Pe Tocile.

Am ajuns Pe Tocile.

Soldatul din Piata Unirii din Scheii Brasovului.

Poza de ansamblu in Piata Unirii.

Vestita Biserica Sfantul Nicolae, din Piata Unirii.

Prima Scola Romaneasca care se afla in curtea Bisericii Sfantul Nicolae.

Vestita Casa a Profesorilor.

Si vestitul Liceu Andrei Saguna din Brasov.

Rondul din fata Portii Schei.

Poarta Ecaterina din Brasov.

Si statuia lui Johanes Honterus de langa Biserica Neagra.

Liceul Honterus din Brasov.

Emblema veche a Brasovului de pe Casa Sfatului.

Piata Sfatului din Brasov.

La ora aia asa matinala eram doar noi si porumbeii.

Si Biserica Neagra undeva in spate.

Banca Nationala din Brasov.

Vestita Biserica din Piata Sfatlui.

Intrarea pe strada Muresenilor.

Rectoratul Universitatii Transilvania din Brasov.

Casa Armatei din Brasov.

Strada Lunga din Brasov.

Dragii mei,

Intr-un alt weekend din luna august am facut o alta drumetie excursionista cum ne place noua sa o denumim si anume pana la Pietrele lui Solomon din Scheii Brasovului.

Asa ca in sambata dinaintea Sfintei Maria, 14 august 2010 am facut ochisori dis de dimineata, am pregatit merindele ptr drumetie, am papat ceva si apoi ne-am indreptat pasii catre Pietrele lui Solomon.Traseul a fost urmatorul: am urcat pe strada Lunga in sus, apoi am continuat cu urcarea pe strada Muresenilor pana in Piata Sfatului unde ne-am oprit si am facut o poza la Casa Sfatului ca sa vedeti si voi vechea emblema a Brasovului de care am sa va povestec in acest episod. Apoi ne-am continuat drumul pana in parculetul din fata vestitului liceu brasovean, Andrei Saguna, unde bine inteles ca iar am mai facut cateva poze. Ne-am continat drumul pana in Piata Unirii unde iar am facut un scurt popas ptr cateva poze si din aproape in aproape am ajuns si in Prund de unde incepe adevaratul drum catre Pietrele lui Solomon indiferent pe ce straduta ai intra. Era sa uit sa va spun ca ne-am mai oprit ptr cateva minutele si la Prima Scoala Romaneasca din Prund unde bine inteles iar cateva poze. Apoi chiar ca nu ne-am mai oprit pana la Pietrele lui Solomon, asa deci am urmat drumul pietruit pana la pietre. La poalele pietrelor candva exista un restaurant vestit pe vremea copilariei mele, tin minte ca iarna ne aducea tata la sanius in aceasta zona iar la intoarcere ca sa nu inghetam ne adaposteam in restaurant la caldurica si ne cumpara un ceai cald cu lamaie sau esenta de rom, iar tata isi lua o tuica fiarta cu piper sau scortisoara, nu mai stiu exact, dar in orice caz avea ceva prin ea tuica aia.
Acum restaurantul este in paragina si nu mai este functionabil, asa ca nu mai ai unde sa bei un ceai daca nu-ti iei de acasa in termos. Parcarea de masini a ramas neschimbata, iar drumul catre pietre la fel, doar ca pe ici pe colo au aparut cateva bancute si mese din lemn si gratare si leagane ptr copilasi. De aici incepe peisajul de vis. Drumul este strajuit de ambele parti de munti si int-o parte si in alta. In partea stanga cum urci curge si raul Solomon care are un curs foarte frumos, la un moment dat se face o cascada si apa curge tare frumos. Drumul serpuieste prin munte, taie muntele si tot urca pana sus in Poiana Brasov. Pe alocuri se gasesc izvoare de apa care izvorasc din munte, apa este potabila si foarte rece. Cand ajungi la Pietrele lui Solomon pe un platou se intind niste mese lungi, aici se tin serbarile JUNILOR.

Cetatea de la Pietrele lui Solomon este o fortificatie antica aflata pe teritoriul Brasovului. Se afla situata in zona „Intre Chietri”, cu vedere directa inspre nord-estul Tampei si cu dealul Stejeris — in ambele locuri fiind regasite alte vestigii dacice. Avea rol de refugiu pentru populatia daca a asezarilor civile dinprejur. Primele sapaturi arheologice dateaza din anii 1913, fiind efectuate de catre cercetatorul Julius Teutsch. Alte lucrari au fost facute in anii '50 (de catre A. D. Alexandrescu si I. Pop) si in anii '80 (de catre Fl. Costea, el publicand si un amplu studiu pe aceasta tema).
In urma acestor cercetari s-a putut constata o continua locuire a cetatii pe intreaga durata a neoliticului, epocii bronzului si cea a fierului. Cetatea era compusa dintr-o incinta imprejmuita cu ziduri dacice, val de pamat si palisade. Aceasta din urma este presupusa a fi avand rol de drum de rond pentru straji ori platforma pentru lupte. In incinta fortificatiei se mai afla si un turn-locuinta. Dupa o vreme, constructiile s-au inmultit prin terasarea unei parti a incintei. In acestea s-au descoperit urme de ceramica — atat comuna cat si de lux — precum si obiecte de fier. Totodata s-a semnalat existenta unei cisterne sapata in stanca, pentru apa ori provizii.
Tot prin metode arheologice a fost stabilit si sfarsitul cetatii, care s-a petrecut in timpul razboaielor daco-romane.

Astazi, zona in care se afla cetatea este de nerecunoscut, pe locul acesteia aflandu-se una din mesele junilor iar pe una din laturile turnului gasindu-se cateva trepte de piatra.
Cheile raului Solomon din Scheii Brasovului sunt cunoscute drept Pietrele lui Solomon, iar raul poarta numele aceluiasi personaj. Pietrele lui Solomon sunt la iesirea din Schei Brasovului si reprezinta un punct de atractie turistica. Peisajul de aici este deosebit de frumos si plin de legenda si istorie. Din Piata Unirii se poate ajunge pe un drum pietruit de aproximativ 2 km. Legenda spune ca un rege ungur numit Solomon a fost alungat de mama sa ptr ca si-ar fi omorat fratele si ar fi fost blestemat de aceasta sa moara de indata ce va fi vazut de catre un om de rand. Solomon a fugit calare pe calul sau si s-a refugiat in aceasta zona a tarii noastre - vestitele Pietre care mai tarziu aveau sa-i poarte numele lui Solomon.
S-a urcat in galop cu calul pana in varful muntelui si, vazand un pastor, de frica de a nu fi vazut de acesta si astfel riscand sa moara, a bruscat calul, dorind sa se intoarca. Calul insa s-a dezechilibrat si a cazut in prapastie. In locul in care a cazut, muntele s-a despicat in doua si astfel au aparut aceste doua stanci. Solomon s-a prins de un copac si la radacinile acelui copac si-a asezat coroana de pe cap pe care nu se mai considera demn sa o mai poarte. De aceea, se spune ca vechea emblema a Brasovului este coroana cu radacini, o coroana asezata pe un trunchi de copac, pe care o puteti vedea pe cladirea Muzeului Judetean din Piata Sfatului. Desi multi incearca sa dea Brasovului o origine saseasca, orasul exsita de dinaintea dacilor, numele orasului fiind tradus ca "orasul lui Cronos", zeul timpului la vechii greci.
Numele lui Solomon a ramas in constiinta populara ptr ca se suprapune numelui biblic de Solomon, fiul lui David, insa nu este vorba de acelasi personaj. In limba iudaica Solomon se traduce prin intelepciune, astfel incat Pietrele lui Solomon se traduc prin Pietrele Inteleptului, intelepciune pe care Solomon din legenda a capatat-o in ultimele clipe de viata.
Conform altei variante a legendei, Solomon a fost un rege maghiar, care se zbatea sa scape de urmaritorii sai turci pe aceste meleaguri. El a sarit cu calul peste prapastia din defileul din Schei, iar dusmanii au cazut toti in apa care, mai apoi, i-a luat numele. Astazi, multi dintre brasoveni aleg locul pentru relaxare si gratare.
Traditia Junilor din Scheii Brasovului a pastrat peste ai si ani importanta evenimentului, chiar daca junii de azi nu mai stiu legendele mostenite din batrani, chiar daca nu mai stiu de ce stramosii lor au urcat pe munte, langa aceste pietre. Pietrele lui Solomon sunt un vechi loc unde avea loc o intrecere rituala in cadrul comunitatii arhaice din zona, fiind ales cel mai viteaz dintre juni. Acesta era testat ptr virtuozitatea si curajul lui, fiind legat de un copac in padure si infometat timp de 3 zile. Dupa aceasta initiere a barbatiei si vitejiei, el putea sa se reintoarca in cadrul comunitatii sale ca un bun conducator.

Langa bancutele pe care brasovenii acum beau o bere si mananca mititei unde municipalitatea a amenajat gratare, bancute si mese din lemn, deci in aceasta zona dainuie aceste monumente ale trecutului. In zilele cu soare, brasovenii evadeaza in natura, la racoare, linga o apa curgatoare. Unul dintre cele mai cautate locuri, iubite de brasoveni si admirate de turisti, sunt Pietrele lui Solomon, o vale binecuvantata cu un peisaj de vis, dar si cu amenajari care ofera conditii civilizate, mai nou. Este considerat o adevarata oaza de liniste si verdeata.
La iesirea din Scheii Brasovului, mergand pe un drum pietruit prin padure, se ajunge la unul dintre cele mai populare locuri din oras: Pietrele lui Solomon. Peisajul salbatic al vaii, cu stinci abrupte si o cascada inalta, e presarat cu bancute, mese, leagane si locuri special amenajate ptr gratar. Daca mai adaugam si ciripitul pasarilor si fosnetul copacilor, e usor de inteles de ce acesta este locul preferat al brasovenilor, si al turistilor, ptr cateva ore sau o zi de relaxare in mijlocul naturii. Nu numai la sfarsit de saptamana, ci in fiecare zi, aici vin grupuri de oameni, sa se bucure de o aventura in natura. Ceea ce admir foarte mult este faptul ca oamenii de aici au invatat sa respecte natura. Sa n-o agreseze cu gunoaiele ramase dupa distractia lor. „Ptr ca, asa cum tu respecti natura, asa va respecta si natura darul de viata ptr om“, citeam acest lucru undeva si e cat se poate de adevarat.

La Pietrele lui Solomon exista si locuri de parcare ce e un lucru tare bun in ziua de azi.

La Pietrele lui Solomon e locul ideea si ptr o vacanta cu cortul ptr cei care iubesc drumetiile de mai multe zile. Suntem norocosi ca avem astfel de coltisoare de natura in orasul nostru natal.

Si pana la Pietrele lui Solomon nu te plictisesti caci in drum ai o gramada de repere turistice importante ptr Brasovul nostru dupa cum o sa observati si din pozele postate de mine pe blog..

Deci asa a decurs excursiunea noastra la Pietrele lui Solomon.

Cascada Tamina, Timisul de Sus, Brasov, 7 august 2010

Indicatorul catre Cascada Tamina din strada principala ce duce spre Valea Prahovei.


O priveliste frumoasa de pe drumul spre Cascada.


Si o floricica pe care mi-a pozato sotiorul meu.

Eu culegand floricele de munte.

Uitati ce frumos patrund razele soarelui prin padurea deasa.

Si o ciupercuta, oare o fi comestibila?!

De aici mai e putin pana la Cascada, o auzim deja.

Si iata si un panou cu cateva indicatii despre Cascada Tamina.

Si am ajuns si la Cascada.

De aici incepe coborarea spre Cascada.

Si o panza de paianjen.

Am mai scurtat serpentinele pe drumul albastru.

Dragii mei,


Azi o sa vin in intampinarea voastra cu alte impresii de data asta de pe meleagurile natale, mai exact din imprejurimile Brasovului - Cascada Tamina.
Mai intai sa va dau cateva detalii generale despre acest loc frumos.
Cascada Tamina este situata in Masivul Piatra Mare pe Valea Pietrei Mici, la o altitudine 1.100 m si este reprezentata din insiruirea a 5 cascade, din care cea mai mare are 10 m inaltime. Cheile Tamina nu sunt la fel de spectaculoase ca si Canionul 7 Scari, dar in mod sigur trebuiesc vizitate. Datorita numarului mare de ursi din aval de chei, locului i se mai spune si “ursarie”. Accesul la cascada se face din soseaua Timisu de Sus – Brasov, cam la un km de Timisu de Sus, pe partea dreapta a drumului ce duce catre Brasov se va observa o curba periculoasa cu o mica parcare si un pic mai in fata bariera de la drumul forestier ce duce la Cascada Tamina. Aici am lasam noi masina si ne-am continuam drumul pe jos caci doar am venit in drumetie. De la bariera pana la cascada se poate alege drumul forestier sau traseul marcat cu banda albastra si nu dureaza mai mult de o ora cu pauze de baut apa si de papat un sandwich sau de facut o poza sau de admirat natura. Imediat dupa ce trecem apa Timisului pe un pod incepem sa urcam. Panta muntelui e accentuata inca de la inceput, dar noi suntem obisnuiti cu urcusul, doar suntem oameni crescuti la munte....Si tot mergand noi asa ba pe drumul in serpentine, ba pe drumul marcat cu albastru, prin padure si discutand de una - alta uitand ca ne-am luat cu vorba, nici nu am bagat de seama ca am ajuns la un sector orizontal al drumului forestier, de unde se aude vuietul puternic al Cascadei Tamina. Iesim in dreapta drumului, pe o platforma , unde se afla si un panou de prezentare al obiectivului turistic, dupa cum o sa observati si in pozele facute de noi. De aici incepe coborarea spre Cascada Tamina. Coboram spre partea din aval a cheilor pe o poteca destul de dificila. Patrundem in defileul ingust calcand pe bolovani de calcar, asezati cu mare maiestrie in albia raului taman acolo unde urmeaza sa pui pasul urmator. Traseul este usor, se face in jur de maxim o ora, exista si scurtaturi prin padure daca mergi dupa traseul albastru, dar urcusul este putin mai greu, asa am procedat noi, am mers ce am mers pe serpentine si am mai combinat si cu o parte din drumul albastru si am mai taiat curbele, asa, deci am mai scurtat din drum sau cel putin asa n-i s-a parut noua. Drumul este putin umblat si nimic nu tulbura linistea padurii. Sorbim cu nesat aerul tare, de munte si linistea ce ti-o ofera natura si nu numai liniste ci si peisajul salbatic si placut din jur. Urcam in tacere sau din cand in cand mai povestim de una - alta, bucurandu-ne de fiecare clipa. Cum va spuneam, in jur liniste deplina, nu se mai auzea zumzetul orasului, galagia, agitatia, noi deja suntem deconectati si parca tot corpul nostru se rasfata de liniste si bucurie. Pe masura ce urci peisajul devine mai salbatic si vegetatia mai deasa. In drum am gasit si tufe de zmeuris si fragi, asa ca am cules asa cam un pumnulet de fragi si zmeura pe care am pus-o acasa in salata de fructe pe care am facut-o si am papat-o seara combinand mai multe fructe de la pepene galben, pepene rosu, struguri, prune, piersici toate proaspete si un compot de anans cu zeama lui cu tot plus pumnuletul de zmeura si fragi cules in excursie. Deci asta e reteta unei delicioase salate de fructe si era sa uit ca am pus si cateva stafide inmuiate in rom, deci o adevarata specialitate salata asta, daca nu ma credeti aplicati si voi reteta si o sa-mi spuneti dupa ce papati ca o sa mai vreti cu siguranta. La intoarcere a fost mai multa agitatie ptr ca ne-am intalnit cu mai multi turisti care urcau si ei spre cascada. Deci noi am fost primii drumeti care am urcat in acea dimineata de sambata, 7 august 2010, la Cascada Tamina. Chiar la inceputul drumului ne-am intalnit cu niste "oameni ai padurii", asa le-am zis noi, care erau intr-o baraca in creierul padurii. Ne-au tras o privire asa lunga cand i-am salutat si ne-au raspuns politicos la salut, caci doar stiti caci pe munte drumetii se saluta intre ei, iar la intoarcere mustaceau ca ne-am intors, ce credeau ca ne papa ursul daca urcam asa de matinal?! Pai chiar am fost matinali ptr ca toata noaptea a plouat mai bine de 3 - 4 ore, o ploaie torentiala, cu dezlantuirea naturii: tunete si fulgere puternice si dese si niste stropi mari si reci de ploaie, incat in moment ce ploua ne gandeam daca a 2-a zi o sa ne putem duce planul la bun sfarsit, ptr ca programasem aceasta excursiune de vineri si sincera sa fiu imi doream tare mult sa o facem. Asa ca dimineata la ora 6 am facut ochisori, gata cu somnicul si cand m-am uitat pe geam afara era soare, deci cerul era senin si se anunta o zi frumoasa afara.
Asa ca... am decis impreuna cu Liviu, sotul meu dragalas sa punem ceva de'ale guri in rucsacel, sa luam micul dejun cat mai repede si sa o luam din loc la sanatoasa catre cararile muntelui ptr ca ne-am zis noi ca drumul e usor de parcurs ptr ca se poate merge pe varianta drumului forestier si chiar daca a plouat mult si tare se poate merge in drumetia propusa, asa ca nu ne-am lasat intimidati de ploaia care cazuse cu cateva ore in urma si zis si facut.
Drumetia excursionista a noastra a fost tare relaxanta si revigoranta ptr noi. Pe drum am cules floricele, eu bine inteles, iar Liviu zmeura si fragi. Am facut si pe fotograful cand eu, cand Liviu si uite asa a trecut timpul pe carari de munte.
Zilele trecute nu stiu ce cautam pe net si mi-a cazut ochisorii pe urmatoarea fraza: "Muntele nu este teren de competitie si nu poate fi cucerit sau invins. Doar se lasa descoperit. Iar daca-l respecti te lasa sa-l urci." - mi-au palcut cele scrise mai sus in momentul in care le-am citit si le-am si retinut caci reflecta adevarata realitate.
Muntele poate fi abordat sub diverse forme parerea mea: cu cat parcurgi mai multe poteci de munte, deci faci mai multe trasee muntoase, harta din mintea ta se tot completeaza, ca un puzzel fara margini si petele albe ale hartii devin tot mai mici si mai putine. Cand esti incepator harta ta e frumoasa, imaculata... dupa regula ca "ptr un nou - nascut orice film e o premiera". Jocul nu se termina aici si chiar niciodata, ia sa vedem cum e iarna pe traseul cutare... dar toamna, dar primavara? si tot asa poate continua...asa gandeste orice drumet. De exemplu in Poiana Brasov si in Postavarul si Tampa noi am fost in orice anotimp si de fiecare data ne-a placut foarte mult indiferent ca afara era un ger cumplit si un ghetus pe jos ce ne ingreuna urcarea pe carari de munte, indiferent ca afara era o arsita toropitoare, sau daca faceam drumetia dupa o noapte ploioasa si cararile de munte erau alunecoase si namoloase....Deci fiecare coltisor din lumea asta isi are farmecul lui indiferent de ce moment al timpului si vorba aia calatorului ii sade bine cu drumul. Deci asta e povestea Cascadei Tamina. Tot ce e frumos nu dureaza o vesnicie, e trecator, dar eu inca sunt sub euforia excursiei si asa un dor de duca m-i se face in permanenta.
Era sa-mi scape un amanunt important. Daca va duceti la Cascada Tamina neaparat sa va luati o pereche de sosetute si inca o pereche de incaltari la voi ptr ca daca vrei sa faci niste poze frumoase sa imortalizezi peisajul trebuie sa intri in apa cascadei, altfel nu ai vizibilitate, asa a facut Liviu s-a bagat in apa pana la glezna si bine inteles ca adidasii lui la intoarcere pe drum faceau "lipa - lipa- fleasc", dar bine ca nu a racit caci era ud si imi spunea ca picioarele i-au inghetat instantaneu la contactul cu apa foarte rece a cascadei. Dar el este rezistent si nu a racit doar din atata lucru, doar e barbat, nu. Dar ptr cei care va stiti mai sensibili e recomandat sa aveti cele 2 lucruri amintite de mine mai sus la voi asa ca rezerva, nu strica sa le carati in rucsacel, unde puneti si merindele ptr drum si bine inteles o sticla cu apa.

Concert Madonna, Parcul Izvor - Bucuresti, 26 august 2009

Am reusit sa ne ocupam niste locuri bune in multime ca sa vedem bine concertul Madonnei.

A fost imbulzeala mare, multa lume.

Am ajuns la timp sa intram la concert.

Concert Madonna a fost extraordinar, cel putin mie asa m-i s-a parut. Eu nu am mai participat pana atunci la un concert de o astfel amploare si la o asa vedeta. Sotul meu mai fusese la concertele lui Michael Jakson.

Eu am mai fost la concerte, dar mai mici si la Brasov nu in capitala. De exemplu am mai fost la concertul lui Europe cand au venit la Brasov acum cativa ani, sa tot fi fost prin anul 2005, parca prin luna iunie. Concertul lui Europe s-a desfasurat pe arena liceului Sportiv din Brasov si in deschidere au concertat cei de la Conexiuni, parca din cate imi aduc eu aminte. Mi-a placut foarte mult la ambele concerte, doar ca la Madonna concertul a avut o amploare mult mai mare, doar vorba aia numele Madonnei e super cunoscut de toata lumea, asa ca s-au adunat cu mic, cu mare sa vada concertul Madonnei.

In rest am mai fost la Cerbul de Aur, dar tot timpul am avut parte de vreme ploioasa si foarte frig si pe la mare la diverse concerte care aveau loc in acea perioada.

Anul asta se pare ca nu se mai tine Cerbul de Aur.

Biletele la concert au fost cadou de ziua mea de la al meu sotior dragalas.

Gata blog-ul, am ajuns cu el la zi

Ok, am blog. Si ce daca? sau: de ce nu, o sa spuneti? Nu e vorba de trendul isteric de a avea blog, nicidecum! ...e doar o incercare de a nu uita: evenimente, ganduri, trairi...despre evenimente care dau buzna zilnic in viata noastra si ne arata ca NIMIC nu e INTAMPLATOR si ca TOTUL e TRECATOR... ganduri, cugetari, farame zilnice din realitatea cotidiana, toate in cateva cuvine, viata noastra cea de toate zilele cu alte cuvinte. Nu in ultimul rand, de a nu uita de compunerile de la scoala primara, au fost multe si care mie chiar mi-au placut, in special acelea care nu aveau teme impuse. Dar sa revenim...
De ce blog? Deoarece ar putea fi pasul acela mic spre a ma forta, macar din cand in cand, sa pierd mai multe minute reflectand la cele intamplate cu o viteza nici mai mare nici mai mica decat in cazul altora, dar care viteza face ca zilele sa treaca precum minutele, saptamanile precum zilele, lunile precum saptamanile si tot asa mai departe.
Doar eu am impresia ca viata asta trece val-vartej? Nu cred! Tocmai de aceea.... frana ca maine-poimaine vine postasul cu pensia si regretele la pachet.
Bun, acum ca-i gata blogu', hai sa fie intr-un ceas bun si sa scotocim zilnic dupa ragazul acela de a ne linisti sufletul.
Sper ca si voi sa aveti cateva minutele libere ptr a putea citi cele scrise de mine si de a va clatii ochisorii cu albumele de poze.

William Shakespeare SPUNEA: "Timpul este prea lent pentru cei care asteapta, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plang, prea scurt pentru cei care sarbatoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate".

Citeam undeva ca : " ideile nu sunt proprietatea unei singure persoane, ci sunt libere sa circule printre oameni " si as mai adauga eu si ptr oameni. Iar acest blogul nu e altceva decat "probabil" o punte intre "mine" si "voi", punte pe care paseste gratios ideea chiar acum. Ideile sunt ca banii: circule libere de la un om la altul.
Deci impresiile mele simple pe care le-am trait de-a lungul firului vietii, amalgam de incertitudine, intrebari, in 2 cuvinte "ganduri de om". Am invatat sa nu regret nimic din ce am facut, ci sa regret doar ce as fi putut face si nu am facut....Ma uit in spate si imi aduc aminte de unde am plecat si unde am ajuns si zambesc satisfacutator mai mult ca oricand....
...Prieteni?! un cuvant tare delicat si greu....in ziua de azi nu mai prea exista preiteni, ci doar simple cunostinte....
Ce sa va mai spun?!...sunt momentele frumoase sper despre care voi scrie aici, despre locurile pe care nu le gasesti decat daca stii sa le vezi si despre povestile minunate pe care le-am descoperit in calatorii...
Un lucru e clar ca bucuriile marunte vin chiar cand nu te astepti, sau cand ai mai putin timp liber sa te bucuri de ele. In rest alergi dupa ele toata viata entuziasmat, grabit, neatent, dar cine nu pierde momentul se va bucura de fiecare lucru maruntel care ii iese in cale.

Gradinuta mea cu flori

Si de tufa de garofite sunt tare mandra. Tufa de garofite e al 2-lea an de cand infloreste. ce e ciudat ca din cateva seminte si o singura tufa ies diverse flori (garofite) multicolore...de la alb cu grena, la roz, alb, pana la visiniu inchis.

GAROFITELE - informatii utile.

Se inmultesc prin seminte, care se planteaza primavara in luna martie - aprilie. Infloresc toata vara si nu sunt pretentioase la sol. Urmatorul an nu mai e nevoie sa cumperi seminte daca toamna doar ai retezat crengutele tufei de garofite, ele in urmatoarea primavara or sa inverzeasca din nou si vor creste pana va veni perioada de inflorire vara. Ce e interesant ca din aceeasi tufa de garofite ies flori viu colorate, de la alb, roz, mov, rosu pana la culori combinate, impestritate, deci interesant covorul coloristic sa-i zic asa.

Sunt tare mandra de trandafirii mei din gradinuta.Am de la albi, rosii pana la roz si toti sunt tare frumos. Toti trandafirii care i-am pus anul trecut au si inflorit anul acesta, deci sper ca pe viitor ca a mea gradinuta sa rodeasca de la an la an tot mai mult si mai frumos.

TRANDAFIRII - informatii utile

Trandafirii sunt destul de pretentiosi parerea mea, drept dovada ca nu m-i s-au prins toti pe care i-am plantat anul trecut. Totusi am fost norocoasa ca m-i s-au prins vre-o 6 din 10 cati am plantat si ce ma bucura ca au culori diferite de a alb, rosu pana la roz. Cel roz e de o splendoare, ii merge bine si e tot timpul inflorit, e plin de boboci mereu.
Secretul lor ca sa infloreasca e ca toamna sa se taie crengile ptr ca primavara ii da crengute tinere care vor inflori foarte mult si se vor dezvolta foarte bine.
Exista in lume nenumarate legende despre aparitia trandafirilor, depsre capatarea diferitelor culori, despre felul in care si-a castigat spinii, etc. O legenda greceasca spune ca trandafirul ar fi fost destinat sa fie, inca de la nastere, cea mai frumoasa floare.Zeita florilor, Chloris, a creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, foarte draga ei, si a vrut ca noua floare sa nu aiba pereche pe lume. De aceea, i-a convocat pe ceilalti zei ca fiecare sa-i daruiasca cate ceva din atributele lor: Dyonissos i-a daruit parfumul ametitor, Cele 3 Gratii i-au dat stralucirea, veselia si farmecul, Zephyr, vantul de primavara, a dat la o parte norii pentru ca Apollo sa lumineze si sa-l infloreasca. La urma, Ares, zeul razboiului, i-a dat in dar spinii, pentru ca floarea sa isi poata apara frumusetea.
Trandafirul, ca floare a dragostei, trebuia sa fie asociata si Afroditei. Unele povesti spun ca trandafirul a aparut odata cu zeita frumusetii, din spuma marii, inconjurand-o ca o ghirlanda.
Alte legende spun ca trandafirul s-ar fi nascut dintr-un suras al lui Cupidon, iar spinii ar fi, de fapt, sageti metamorfozate ale zeului-copil.
Un mit hindus arata ca doi dintre marii zei s-ar fi certat odata pentru ca nu se puteau pune de acord cu privire la cea mai frumoasa floare din lume. Visnu prefera trandafirul, iar Brahma, care nu vazuse niciodata o asemenea floare, prefera lotusul. Cand Visnu i-a aratat pentru prima data un trandafir, rivalul sau a trebuit sa fie de acord ca nici floarea de lotus nu il putea intrece. Despre spinii trandafirului, Zarathustra spune ca acestia sunt inventia diavoleasca a spiritului raului, Ahriman.
O legenda romaneasca spune cam acelasi lucru: Dumnezeu a creat trandafirul, iar diavolul i-a facut spinii.
Legat de diferitele culori ale trandaforului exista multe legende. Se spune ca la inceput, trandafirul era numai alb si ca s-ar fi transformat in rosu cand Jupiter a surprins-o pe Venus scaldandu-se intr-un lac inconjurat de trandafiri. O alta legenta araba povesteste aparitia trandafirului galben: profetul Mahomed, aflat departe de casa, presimte ca sotia sa, Aisha, nu ii este credincioasa si cere in vis sfatul Arhanghelului Gavriil; acesta ii spune sa se intoarca acasa, sa i spuna sotiei sa arunce din mana obiectul pe care il are si daca acesta isi va schimba culoarea, atunci va avea dovada necredintei. Aisha si-a intampinat sotul cu un buchet de trandafiri albi in mana, care au devenit galbeni atunci cand au atins apa lacului in care au fost aruncati. Persanii au o poveste locala despre trandafirul rosu: o privighetoare indragostita de un tradafir alb, l-a imbratisat atat de strans, incat spinii i-au strapuns inima si sangele a colorat in rosu floarea - aceasta poveste persana l-a inspirat pe Oscar Wilde atunci cand a scris povestea "Privighetoarea si trandafirul".

Mai am si niste "nasturei" galbeni, asa le spun eu caci nu stiu ce denumire au aceste tufe de floricele galbene care infloresc toata vara pana toamna tarziu.

Nu mai vorbesc de gladiole care sunt albe si galbene si au inflorit de o luna incoace intr-una. Si gladiolele sunt niste flori nu prea pretentioase la sol, in fiecare an ma pot bucura de florilel lor.

GLADIOLELE - informatii utile .

Plantarea gladiolelor se face primavara , in lunile martie-aprilie si infloresc incepand cu luna iunie pana toamna tarziu cand bulbii trebuiesc scori si pastrati la o temperatura placuta pana primavara cand se replanteaza. Gladiola se mai numeste si "crinul sabie" datorita formei lungi pe care o are ca o sabie si florile seamana un pic cu cele ale crinului. Nu sunt pretentioase la sol drept dovada caci in gradina mea infloresc an de an fiecare bulb si papantul din gradinuta mea este destul de proasta calitate. Dar haideti sa va spun si povestea legendara a gladiolelor...
O legenda atesta aparitia gladiolelor pe pamant de acum 2.000 de ani. Doua surori gemene dar extrem de diferite la caracter si-au gasit intr-o buna zi sfarsitul. Mama lor, sfasiata de durere, s-a rugat ca fiicele ei sa nu fie luate iar Dumnezeu le-a transformat in flori. Fata ascultatoare a fost preschimbata in crin iar cealalta in gladiola. De aici venind si pseudonimul gladiolelor de ''crinul-sabie''.

CONDURASI - informatii utile.

Inmultirea se face prin seminte pe care le culegi toamna dupa ce se trec florile. Semintele se planteaza primavara in luna aprilie direct in gradina. Condurasii au niste flori foarte frumoase, de un galben - portocaliu care infloresc din iunie pana toamana tarziu. Exista mai multe soiuri, eu am un soi catarator care din cauza ca nu am o scarita ceva la ei , sarmanii se intind direct pe pamant, dar ptr asta sunt foarte frumosi si infloriti toata vara. Condurasi iubesc zonele insorite. nu sunt pretentiosi la sol.

Ador florile la nebunie, imi plac foarte mult...asa ca daca vreti sa-mi aduceti un zambet pe buze atunci faceti-mi o surpriza cu un fir de floricica. Cam asa arata gradinuta mea la inceputul lunii august.

Am si cateva tufe de condurasi portocalii, care infloresc pana toamna tarziu. nu sunt pretentiosi la pamant si se imultesc prin seminte.Deci primavara pun semintele si imediat la inceputul verii deja incep sa infloreasca, deci ne putem bucura de florile lor destul de multa vreme.

Nu sunt eu o gradinareasa prea priceputa, dar ma straduiesc in ale gradinaritului de la an la an si se pare ca in timp gradinuta mea e mai palcuta si mai rodnica, asta inseaman ca experienta mea isi spune cuvantul :)

O floare cred ca produce o mica bucurie fiecarui om care primeste in dar o floare, eu cel putin ma bucur de orice floricica care prinde viata si pe care o primesc de la sotiorul meu, acum ca am in gradina primesc mai rar, dar la iarna o sa primesc multe flori de la sotiorul meu care e tare dragalas si atent.

Cam atat despre florile din gradinuta mea, deocamdata.