Toamna in orasul de la poalele Tampei, septembrie 2010

Primele branduse din padurea de pe Dealul Cetatii din Brasov

Asa arata cararile de muntedin padurile brasovene in plina toamna, frumoase nu?!

Aceasta poza care e oglindita mi-a placut foarte mult, afost facuta de Liviu in weekend-ul in care am fost in Poiana impreuna cu micutul Matei si ai nostrii prieteni, parintii lui Matei.

In Brasov in parcul de la Livada Pstei, din spate de la biblioteca judeteana.

Deja miroase a toamna in Brasov, dupa cum observati in poze copacii devin ruginii si frunzele incet una cate una vor cadea la pamant.

Deci dragii mei TOAMNA a poposit si peste orasul de la poalele Tampei. Avem parte de o toamna frumoasa as putea spune chiar daca a mai si plouat, de fapt asa a debutat toamna in orasul nostru inca din prima zi de spetembrie – 1 septembrie 2010, dar si ploaia isi are rolul ei in tot ciclul asta al naturii, dar de ce sa nu recunoastem ca am avut parte si de zile de toamna frumoase in care razele soarelui au triumfat intreaga zi. Cand privesti spre Tampa te izbeste in ochisori un covor multicolor de nuante de maro, iar sus de tot in varful muntelui se distinge tablita pe care sta scris frumos cu mandrie numele orasului - BRASOV. Prin parcul central, Titulescu, cum i se spune mai nou acum, se simte aerul de toamna si drumetii care toata vara cautau o bancuta la umbra acum o prefera pe cea in schimb la soare, la umbra aerul e destul de racoros. Ce sa va mai spun?! Ma bucura cand vad ca oamenii se plimba fara nici un scop si admira pur si simplu natura si trag aer de toamna adanc in piept, acest aer chiar daca e racoros e proaspat si sanatos. Ma bucur ca am cativa oameni in jurul meu cu care pot discuta despre trairile mele, dar ma intristeaza faptul ca numarul lor e foarte restrans, pacat. Asa dar prima frunza a toamnei, aurita de soarele verii, a cazut lin spre pamantul obosit si in orasul nostru...

Desi e toamna de ceva vreme, pana acum soarele a continuat sa ne insele lasandu-ne sa credem ca inca…e vara. Insa vara a trecut de mult asa ca… va salut cu ganduri de toamna, dorindu-mi sa va strecor in suflet macar o picatura din frumusetea toamnei din orasul de la poalele Tampei.

M-a inspaimantat intotdeauna gandul ca as putea trai fara sa-mi pese, fara sa pretuiesc fiecare zi, fara sa tes o noua poveste plina de farmec ,sper eu, si nici pe departe una banala, obisnuita. Toamna, iarna, vara, primavara... fiecare din cele 4 anotimuri insirate, fiecare zi a anului, fiecare moment al vietii noastre... fiecare... fiecare "orice" are ceva bun in el, parerea mea.

Cand privesc peisajul de afara care e un covor multicolor in care predomina nunatele de maro deschis pana la galben, maro ruginiu, ma cuprinde nostalgia...ma napadesc amintirile...si ma gandesc din ce in ce mai mult la faptul ca nu-mi doresc sa "ingalbensc in suflet niciodata".

Sunt lucruri, oameni, intamplari, care-si pun adanc amprenta peste noi schimbandu-ne uneori nepermis de mult cursul firesc al vietii si asta poate numai din dorinta de a ajuta sau de a se ajuta, cine stie...cert e ca de multe ori ne gandim daca poate nu era mai bine sa nu fim ajutati sau sa nu ajutam.

Pasind pe aleile din parc, am impresia ca singurele care inteleg ce se petrece cu noi sunt tocmai frunzele pe care le spulbera vantul si care ne fosnesc sub pasi. Exista o asemanare de nedescris intre privelistea ce ne inconjoara si privelistea din interior, incat nici nu ne putem imagina un confident mai fidel, mai sincer si mai discret decat copacul cu frunze aramii din fata noastra care anunta ca a venit toamna. Totul e viata, buna sau rea, frumoasa sau urata, trebuie traita asa cum e si gustat din ea pana la ultima picatura, pentru ca nici nu simtim cand vine toamna peste noi :)

Toamna prevesteste venirea zapezii, a frigului, a iernii, dar oamenii au inimile incalzite de rodul muncii lor.

Toamna este anotimpul schimbarilor, al uitării, al iertarii… Toate aceaste contraste de culori ne dau un sentiment ciudat de visare. Atatea culori atat de diferite si totusi atat de bine combinate, incat aproape ca nu-ti poti crede ochilor ca ceea ce vezi e aevea.

Se spune ca fiecare zi din viata noastra are de depanat o poveste.

Asa ca intr-una din plimbarile noastre mi-am adus aminte cu nostalgie versurile lui Nichita Stanescu si interpretarea acestora de catre Nicu Alifantis, parca:“A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”

Ieri a fost o zi SUPERBA de toamna si ne-am hotarat sa mergem la o plimbarica.

Poate ca aceasta toamna frumoasa ne-a facut putin mai romantici si mai melancolici dar sincer si cu mana pe inima putem spune ca pe langa slabiciunea pe care am simtit-o, am trait si o emotie puternica de multumire...ca de ce va vreme a venit TOAMNA in orasul de la poalele Tampei.

Aceasta luna s-a incheiat in orasul de la poalele Tampei exact asa cum a inceput cu o zi ploiasa si o vreme rece si posomorata.

Deci acestea sunt gandurile mele despre toamna lui 2010 in frumosul nostru oras...BRASOV