O seara de toamna

Uitati ce luna frumoasa se oglindeste printre norii plumburii intr-o seara de toamna calduta in orasul de la poalele Tampei.

Poza am facut-o din curte intr-o seara dupa ce am ajuns acasa de la schimbul 2. Ideea mi-a venit pe drum cand m-am uitat pe cer si am vazut luna plina ce imi urmarea pasii spre casa...:)

Gradinuta mea toamna, in septembrie

Inca condurasii sunt infloriti, toagta vara au fost de-o frumusete, cum de altfel se pare caci si toamna sunt la fel de frumos.

Brandusele una cate una isi fac aparitia in gradinuta mea.

Trandafirii din mai si uitati ca e sfarsitul lui septembrie si sunt infloriti tot timpul.

Si o carciumareasa inca mai este inflorita ca o regina in mijlocul gradinutei.

Si crizantemele sunt deja imbobocite.

Inca si regina noptii mai este vioaie....

La fel si crinii.

Locul nostru de recreere

Dragii mei unii dintre voi care sunteti brasoveni poate o sa recunoasteti acest loc de recreere.

E un loc foarte linistit, cu aer curat, e in zona cartierului Bartolomeu, sa-i zic asa, mai exact undeva prin apropierea Centrului Silvic parca, oricum e o zona superba unde se afla si un cimitir al eroilor cred si o padure de conifere unde sunt o gramada de branduse toamna iar primavara o gramada de flori de paste. Noi venim foarte des in aceasta zona si stam la povesti si admiram peisajul din jur. Casutele din zona sunt foarte frumoase, curante si cu gradinute frumoase. E undeva pe strada Caramidariei, undeva in spatele Stadionului Municipal.

Statuia soldatului care apare in poza reprezinta un soldat sovietic.

Mai multe va insir mai jos caci m-am documentat putin pe net.

Dealul Sprenghi: asezare straveche; fortificatie feudala timpurie.
Originea cetatii de la Sprenghi din Brasov, pare a fi din vremea stăpânirii romane, cand se presupune ca pe locul ei exista un castru. Inainte de a doua jumatate a secolului XIII, pe deal se construia o mica cetate, formata din valuri de pamant si palisade. Invazia tatarilor din 1335, care au distrus fortificatia, a facut ca, dupa jumatatea secolului XIV, sa apara o centura ovala de ziduri, de circa 1,80 m grosime. In interior a fost inaltata o cladire pentru adapostirea in caz de primejdie si s-a amenajat o cisterna pentru apa. In secolul XV, la poarta cetatii a fost construit un turn hexagonal, pentru a-i mari capacitatea defensiva. Cucerita de turci la 1421, treptat cetatea isi va pierde din insemnatate, ajungand in ruine.

In secolul al XIX-lea, Dealul Sprengi a fost transformat in cariera de piatra, astazi fiind excavat in cea mai mare parte. In secolul al XX-lea au disparut, o data cu roca de sub ele, si o parte din vestigiile cetatii. Astazi, pe locul acesteia se afla un catarg cu drapelul romanesc, in amintirea ostasilor romani care au pierit in transeea mortii din apropiere.

Toamna in orasul de la poalele Tampei, septembrie 2010

Primele branduse din padurea de pe Dealul Cetatii din Brasov

Asa arata cararile de muntedin padurile brasovene in plina toamna, frumoase nu?!

Aceasta poza care e oglindita mi-a placut foarte mult, afost facuta de Liviu in weekend-ul in care am fost in Poiana impreuna cu micutul Matei si ai nostrii prieteni, parintii lui Matei.

In Brasov in parcul de la Livada Pstei, din spate de la biblioteca judeteana.

Deja miroase a toamna in Brasov, dupa cum observati in poze copacii devin ruginii si frunzele incet una cate una vor cadea la pamant.

Deci dragii mei TOAMNA a poposit si peste orasul de la poalele Tampei. Avem parte de o toamna frumoasa as putea spune chiar daca a mai si plouat, de fapt asa a debutat toamna in orasul nostru inca din prima zi de spetembrie – 1 septembrie 2010, dar si ploaia isi are rolul ei in tot ciclul asta al naturii, dar de ce sa nu recunoastem ca am avut parte si de zile de toamna frumoase in care razele soarelui au triumfat intreaga zi. Cand privesti spre Tampa te izbeste in ochisori un covor multicolor de nuante de maro, iar sus de tot in varful muntelui se distinge tablita pe care sta scris frumos cu mandrie numele orasului - BRASOV. Prin parcul central, Titulescu, cum i se spune mai nou acum, se simte aerul de toamna si drumetii care toata vara cautau o bancuta la umbra acum o prefera pe cea in schimb la soare, la umbra aerul e destul de racoros. Ce sa va mai spun?! Ma bucura cand vad ca oamenii se plimba fara nici un scop si admira pur si simplu natura si trag aer de toamna adanc in piept, acest aer chiar daca e racoros e proaspat si sanatos. Ma bucur ca am cativa oameni in jurul meu cu care pot discuta despre trairile mele, dar ma intristeaza faptul ca numarul lor e foarte restrans, pacat. Asa dar prima frunza a toamnei, aurita de soarele verii, a cazut lin spre pamantul obosit si in orasul nostru...

Desi e toamna de ceva vreme, pana acum soarele a continuat sa ne insele lasandu-ne sa credem ca inca…e vara. Insa vara a trecut de mult asa ca… va salut cu ganduri de toamna, dorindu-mi sa va strecor in suflet macar o picatura din frumusetea toamnei din orasul de la poalele Tampei.

M-a inspaimantat intotdeauna gandul ca as putea trai fara sa-mi pese, fara sa pretuiesc fiecare zi, fara sa tes o noua poveste plina de farmec ,sper eu, si nici pe departe una banala, obisnuita. Toamna, iarna, vara, primavara... fiecare din cele 4 anotimuri insirate, fiecare zi a anului, fiecare moment al vietii noastre... fiecare... fiecare "orice" are ceva bun in el, parerea mea.

Cand privesc peisajul de afara care e un covor multicolor in care predomina nunatele de maro deschis pana la galben, maro ruginiu, ma cuprinde nostalgia...ma napadesc amintirile...si ma gandesc din ce in ce mai mult la faptul ca nu-mi doresc sa "ingalbensc in suflet niciodata".

Sunt lucruri, oameni, intamplari, care-si pun adanc amprenta peste noi schimbandu-ne uneori nepermis de mult cursul firesc al vietii si asta poate numai din dorinta de a ajuta sau de a se ajuta, cine stie...cert e ca de multe ori ne gandim daca poate nu era mai bine sa nu fim ajutati sau sa nu ajutam.

Pasind pe aleile din parc, am impresia ca singurele care inteleg ce se petrece cu noi sunt tocmai frunzele pe care le spulbera vantul si care ne fosnesc sub pasi. Exista o asemanare de nedescris intre privelistea ce ne inconjoara si privelistea din interior, incat nici nu ne putem imagina un confident mai fidel, mai sincer si mai discret decat copacul cu frunze aramii din fata noastra care anunta ca a venit toamna. Totul e viata, buna sau rea, frumoasa sau urata, trebuie traita asa cum e si gustat din ea pana la ultima picatura, pentru ca nici nu simtim cand vine toamna peste noi :)

Toamna prevesteste venirea zapezii, a frigului, a iernii, dar oamenii au inimile incalzite de rodul muncii lor.

Toamna este anotimpul schimbarilor, al uitării, al iertarii… Toate aceaste contraste de culori ne dau un sentiment ciudat de visare. Atatea culori atat de diferite si totusi atat de bine combinate, incat aproape ca nu-ti poti crede ochilor ca ceea ce vezi e aevea.

Se spune ca fiecare zi din viata noastra are de depanat o poveste.

Asa ca intr-una din plimbarile noastre mi-am adus aminte cu nostalgie versurile lui Nichita Stanescu si interpretarea acestora de catre Nicu Alifantis, parca:“A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”

Ieri a fost o zi SUPERBA de toamna si ne-am hotarat sa mergem la o plimbarica.

Poate ca aceasta toamna frumoasa ne-a facut putin mai romantici si mai melancolici dar sincer si cu mana pe inima putem spune ca pe langa slabiciunea pe care am simtit-o, am trait si o emotie puternica de multumire...ca de ce va vreme a venit TOAMNA in orasul de la poalele Tampei.

Aceasta luna s-a incheiat in orasul de la poalele Tampei exact asa cum a inceput cu o zi ploiasa si o vreme rece si posomorata.

Deci acestea sunt gandurile mele despre toamna lui 2010 in frumosul nostru oras...BRASOV

Un weekend cu Matei in Poiana Brasov, septembrie 2010

Dragii mei sa va fac cunostinta cu micutul Matei, un bebelus tare dragalas.

Si bine inteles Matei cu ai lui parinti.

La o plimbare prin Poiana pe la lacul din fata de la Miorita.

A fost o zi frumoasa de septembrie, deci o zi de toamna adevarata, in care soarele ne-a rasfatat cu razele lui inca caldute.

Aranjamentul meu de toamna

Deci asta e aranjamentul meu final cu toate imbogatirile pe parcurs, pacat ca frunzele naturale se usuca repede si isi schimba forma, la fel si brandusele nu rezista mai mult de 5 zile, dar asta este, toate sunt trecatoare, nimic nu e vesnic. Oricum in curand or sa apara crizantemele in gradina - reginele toamnei, asa ca o sa schimb brandusele din vaza de flori cu crizanteme.

Pana la urma a iesit o minunatie de aranjament, mie una mi-a placut si cine stie poate ii mai aduc ceva inbunatatiri pana la sfarsitul toamnei...:)

Dar incetul cu incetul a inceput sa prinda contur aranjamentul meu ptr ca m-am tot gandit ce sa mai adaug ca sa arate frumos si cat mai original. Asa ca am cules si cateva frunze uscate cazute la pamant din copacii deja obositi de trecerea timpului si bine inteles ca sa se vada ca am avut o toamna plina de roade am adaugat la aranjamentul meu de toamna si cateva mere frumoase de Romania, deci e rod al tarii noastre :) si o sticluta de vin, doar suntem o tara cu podgorii renumite....:)

Cutiuta hexagonala nu facea parte din aranjament, dar s-a nimerit sa fie pe masa cand am pozat aranjamentul. Cutiuta este o surpriza ptr o fosta coleguta de-a mea pe care eu am confectionat-o cu manutele mele si imaginatia mea si bine inteles caci si in interiorul ei se gaseste restul surprizei, tot asa toate lucrurile facute manual de manutele mele.

Cam asa arata aranjamentul meu la inceput cand mi-a venit ideea de al pregatii.

Cateva ghindute, cateva macese si un buchetel de branduse culese de manutele mele prin plimbarile mele in natura, deci cam saracacios aranjamentul meu ptr inceput, dar pana la urma l-am inveselit eu cumva adaugandui inca cateva piese ornamentale...:)

In ultima vreme m-am ocupat de aranjamentul meu de toamna pe care l-am asezat la loc de cinste pe masuta din camera noastra, am muncit un pic la el ptr ca a trebuit sa-mi procur materialele: cateva ghindute, cateva macese,cateva castane si cateva frunze uscate.... si a trebuit sa confectionez si un cosulet din carton in care am pus toate ghindutele, macesele,castanele si frunzele adunate de prin plimbarile mele in parc si pe carari de munte.

Aceasta activitate m-a relaxat si mi-a pus imaginatia si creativitatea in functiune si uitati ce a iesit dupa cum a-ti observat in pozele mai de sus puse de mine.
Da, imi place sa fac ceea ce ma relaxeaza, de fapt de felul meu sunt o persoana practica, ma caracterizeaza lucrurile de migala, facute de mana omului, care necesita ceva rabdare si timp chiar, dar cand e gata ai o alta satisfactie cand stii ca e facut de manuta ta, deci lucru manual dar nu facut de oricine, ci de tine insuti. Imi plac multe lucruri si am multe indeletniciri sa le spun asa. Imi confectionez sigurica fel si fel de siraguri de margelute dupa cum unii dintre voi stiti deja de aceasta indeletnicire a mea, unii chiar a-ti avut ocazia sa primiti un mic cadou din partea mea chiar un sirag de margelute sau o pereche de cercelusi facute din tot sufletelul meu si cu toata creativitatea mea; bratari si cercelusi din margelute felurite. Din cand in cand mai impletesc cate-o vestuta ptr mine, mai fac fel si fel de aranjamente, acum am in lucru un aranjament de toamna, sper ca zilele urmatoare sa-l dau gata caci as mai vrea sa-i adaug si cateva castane pe care inca trebuie sa le procur din parc.

De data asta aranjamentul de toamna nu e facut doar din obiecte naturale ci si artificiale sa le spun asa ptr ca tine mai mult, la concluzia asta am ajuns si de asta am imbinat naturalul cu artficialul; cel facut din obiecte artificiale deci tine mai mult, pe cand cel natural se trece repede...mai ales frunzele imediat se rasucesc in momentul in care au alta temperatura fata de cea de afara. In anii trecuti am incercat fel si fel de artificii, am dat frunzele cu lac, dar tot degeaba, asa ca anul asta am combinat naturalul cu artificialul sa-i spun asa....Asa ca am avut ceva preocupari in ultima vreme de cand toamna a poposit si in orasul nostru, orasul de la poalele Tampei. Asa deci mi-am dus munca pana la bun sfarsit, doar o treaba inceputa e bine sa o duci pana la capat, pana o dai gata nu?!, asa suna o vorba din strabuni.

Unii dintre voi mi-ati scris ca e bine ca imi gasesc timp sa fac ceea ce-mi place.
Da imi place sa fac ceea ce-mi place, doar o viata avem si daca nu facem in putinul timp pe care-l avem ceea ce ne place atunci la ce folos ca avem viata asta la dispozitie?! Multi oameni considera ca ptr a face ceea ce le place le trebuiesc bani multi, la asta se rezuma multi dintre ei si daca gandesc asa, parerea mea e gresita, pornesc foarte gresit din start si atunci nu mai ajung sa aibe satisfactie si sa se bucure de placerile pe care le are in viata. Eu consider ca poti avea placeri si mai modeste in viata, care sa nu necesite banuti multi si care se pot face doar punand mult suflet, pasiune si rabdare si asa ies lucruri minunate, e drept lucruri marunte, de care ne putem bucura atat noi cat si cei din jurul nostru. Asta e parerea mea, asa gandesc eu si nu o sa ma schimb niciodata, imi face placere sa ma pot bucura de toate lucrurile marunte din viata mea si cred ca asta e secretul de a fii fericit in viata asta destul de dura si chiar amara cate-odata pe care o avem cu totii.

Reteta de ciuperci cu cartofi si oua

Ciuperci cu cartofi si oua
Durata: maxim 60 min
Ingrediente: 1 kg de cartofi, 500 g de ciuperci, 200 ml de ulei, 2 linguri de faina, 6 oua, 2 lingurite de unt, 1 pahar cu lapte, 100 g de cascaval ras, 100 g de smantana, sare, piper.

Mod de preparare: Se spala cartofii si se fierb in coaja. Ciupercile se spala, se taie felii si se calesc in putin ulei. Se face un sos alb din lapte si faina in care se adauga cartofii taiati felii, ciupercile si ouale fierte tari si taiate felii. Se potriveste de sare si piper si se adauga 1/2 din cascavalul ras. Compozitia se pune intr-o tava unsa cu ulei, pe deasupra se toarna smantana, apoi se adauga restul de cascaval. Se da la cuptor pana se rumeneste. Se serveste cu salata de sezon sau cu sos de rosii sau chiar si simpla, e un deliciu, incercati si o sa-mi spuneti.

Uitati ce mancarica buna am facut eu intr-o vineri seara, am papat cu mamicuta de credeam ca ne pocnesc burtile :)