Dragii mei asa arata gradinuta mea cu flori de 1 mai, acum au mai aparut si narcisele...deci prospera pe zi ce trece....Dar acum hai sa va spun o alta legenda a florilor...culeasa de pe net ptr voi...si anume legenda lacramioarelor...
Acum o multime de ani a existat o scurta vreme in care fiecare floare era de fapt o mica zana cu puteri deosebite.
In timpul zilei florile raspandeau parfumuri frumoase si bucurau ochii oamenilor, iar in timpul noptii se transformau in zane si faceau tot felul de fapte bune. Toate florile se aflau in grija Primaverii. Ea le dadea nume, ea le ajuta sa creasca frumos, ea le invata cum sa raspandeasca cele mai minunate parfumuri si tot ea trebuia sa fie atenta ca nici o zana sa nu uite sa se transforme inapoi in floare cand se apropiau zorii zilei.
Primavara avea o gramada de treaba si zanele nu-i usurau deloc munca pentru ca faceau o multime de nazbatii. Florile de primavara erau foarte greu de ingrijit pentru ca se purtau exact ca niste copii neastamparaţt. Ghioceii, brandusele, zambilele, toporasii, albastrelele erau aproape imposibil de controlat cand se lăsa seara. Primavara trecea in fiecare noapte pe la fiecare grup de flori şs le ruga sa fie atente cu vrajile, sa aiba grija sa nu le observe nici un om si mai ales sa-si foloseasca puterile pentru a face fapte bune.
Distractia preferata a florilor de primavara era sa se joace cu mintile oamenilor. Ii vizitau cand dormeau, le parfumau camerele cu cele mai ameţttoare parfumuri si apoi le intrau in vise. A doua zi oamenii se trezeau nauci, cu chef de duca si cu o pofta nebuna de a se arunca pe un camp cu flori si a sta la soare. Din cauza acestei distractii tot mai multi oameni nu se mai duceau la munca, tot mai multi copii nu mai aveau pofta de invatat si nimeni nu parea sa mai poata sa se concentreze la nimic. Batranii vremii dadeau vina pe biata Primavara si o acuzau ca le ia mintile celor mai tineri. Neregulile astea au ajuns pana la cel mai puternic Duh de Padure din perioada aia. Duhul a fost asa de nemultumit ca a chemat-o pe Primavara in scorbura unde se ascundea si i-a cerut socoteala:
- Ce-i povestea asta cu oamenii care nu mai au chef de nimic si zac toata ziua prin paduri mirosind florile de primavara? Te-ai inteles cu Vantul sa le luati mintile?
- Vai Duhule, cum poti sa crezi asa ceva? Nu stiu ce se intampla cu oamenii…am atat de multa treaba că abia reusesc sa ma intâanesc cu Soarele si sa topim zapezile ramase pe la munte.
- Cum adica ai atat de multa treaba?! Doar esti Primavara, cu asta trebuie sa te ocupi…
- Duhule, eu am in grija si toate florile-zane de primavara si…e foarte greu sa le supraveghezi pe toate.
- Am uitat ca s-a votat la ultimul congres al Duhurilor ca florile sa fie zane pe timp de noapte…Am spus de atunci ca nu e o idee buna si uite unde s-a ajuns!
Duhul tuna si fulgera. Nu era de acord ca oamenii sa petreaca atat de mult timp in natura pentru ca exista riscul ca unul dintre ei sa zareasca un duh sau o zana şs toata viata sa li se dea peste cap. Zanele, spiridusii, duhurile nu puteau exista decat daca oamenii nu şsiau de ele.
Primavara s-a infuriat ca florile zane nu o ascultasera aşs ca din cauza nervilor ei si ai Duhului îicepuse o furtuna in toata regula.
Ghioceii s-au speriat de tunetele si fulgerele care se abatusera asupra lor. Nu gresisera atat de mult…doar ii mangaiasera pe oameni cu petalele pe obraz ca sa le fie pielea mai fina si mai parfumata. De unde erau sa stie ca toate fetele pe care le mangaiasera in felul acesta devenisera atat de mandre de finetea pielii lor incat nu se mai dezlipeau de oglinzi?! Albastrelele îicepusera si ele sa planga. Ce-i asa de grav ca au folosit culoarea lor pura pentru a infrumuseta ochii celor pe care-i vizitasera in somn? Acum au ochii mai frumosi…chiar daca au devenit increzuti si bat din gene ca toti ceilalti sa-i poata admira mai bine.
Toate florile de primavara plangeau ingrijorate din cauza furtunii pe care o starnisera. Aflasera ca potopul a venit din cauza lor de la batrana Iarba. Iarba le-a povestit ca s-au mai intamplat astfel de furtuni pe vremea cand fluturii erau ca niste printi si toate florile se ofileau de dorul lor. Au plans atat de mult, incat din lacrimile lor amestecate cu picaturile de ploaie si grindina care cadea furioasa din cer, s-au format niste boboci ca niste margaritare. Cand primavara a ajuns la primul grup de flori ca sa le certe pentru nazbatiile facute peste noapte, s-a lovit de un camp plin cu niste flori albe cum nu mai vazuse niciodata. A zambit si tunetele au inceput sa se potoleasca. A vizitat un alt grup de flori si situaţta era aceeasi: peste tot era plin de flori albe, mici si delicate iar celelalte flori se ofilisera de tristete. Primavara s-a aplecat catre batrana Iarba si a intrebat-o ce se intamplase acolo.
- Nazbatiile astea de zane flori au plans atat de mult pentru ca te-au suparat incat din lacrimile lor au rasarit florile astea mici.
Primavara a inceput sa lacrimeze uitandu-se la florile ofilite.
- Bietele de ele, s-au speriat de furtuna si s-au ofilit…O sa numim florile astea noi “Lacramioare” si de acum nici o floare nu va mai putea sa se smulga din radacina la lasarea nopti. Florile vor bucura oamenii numai cand acestia o sa le caute.
Dupa ce a rostit aceste vorbe Primavara a cules cateva lacramioare, si le-a prins in parul lung si blond si apoi a zburat catre Duhul de Padure sa-i arate ce rasarise din lacrimile florilor.
Duhul de padure a fost aaa de impresionat de Lacramioare incat a decis sa invie toate florile de primavara si sa le lase totusi o putere speciala, chiar daca nu mai erau zane: sa poata vorbi intre ele si din cand in cand oamenii cu suflet curat sa le poata auzi povestile.
Dupa ce ploaia apriga s-a potolit si soarele a inceput din nou sa straluceasca, oamenii cei nauci s-au trezit ca dintr-un somn greu si s-au intors la treburile lor. Cand au dat peste noile flori le-au adunat si le-au strans îi buchetele, minunandu-se ca nu le mai vazusera niciodata pana atunci. Primăaara a vizitat visele batranilor si le-a transmis povestea si numele florilor nou rasarite. Bunicii si bunicile de pe atunci au spus povestea Lacramioarelor si au raspandit numele florilor nascute din plansul fostelor zane.
Si-am incalecat pe-un cos cu flori .... cu lacramioare...lalele...narcise...micsunele...violete....si v-am spus o poveste in culori ...si frumoasa sper,...si nu numai...ci interesanta....
Lacramioarei – Ce nu stiai despre florile de lacramioare…
Lacramioara pe numele stiintific „Convallaria majalis” se mai numeste in grai popular si floarea de margaritar sau clopotelul de mai.
Iata care este o alta legenda a lacramioarei culeasa de pe net:
O alta legenda a lacramioarei lor....
Se povesteste ca odata traiau la curtea unui rege ,doi copiii:o fata si un baiat.La nastere cei doi fratiori au primit de la zana cea buna cele mai minunate daruri:frumusete,cumintenie si harnicie.Cei doi copii crescusera impreuna ,jucandu-se prin gradinile inflorite ale castelului.Din pacate ,atunci cand copii au implinit varsta de 10 ani,o mare tristete s-a lasat peste tot regatul.O boala nemiloasa a rapuns si fiica regelui,care a incercat din rasputeri sa o salveze,dar din pacate nu a reusit.Baiatul regelui care tinea foarte mult la surioara lui de care era nedespartit a inceput atunci a plange si nu s-a mai putut opri.Iar lacrimile sale s-au trasformat in niste flori micute si albe si au impanzit curtea si gradina regelui.Printul a fugit de acasa pentru a nu arata lumii ca isi plangea surioara dar peste tot pe unde mergea aceste flori micute si frumos mirositore impanzeau toate vaile si campurile.Aceste flori au primit numele de lacramioare.
Cei ce iubesc aceste flori sunt persoane gingase si timide,care tind sa idealizeze persoana pe care o iubesc.Cei ce daruiesc flori de lacramioare nutresc o iubire pura,incomplet materializata.... Ele se numesc lacramioare,deoarece au fost facute din lacrimi curate de iubire si suferinta!
In timpul zilei florile raspandeau parfumuri frumoase si bucurau ochii oamenilor, iar in timpul noptii se transformau in zane si faceau tot felul de fapte bune. Toate florile se aflau in grija Primaverii. Ea le dadea nume, ea le ajuta sa creasca frumos, ea le invata cum sa raspandeasca cele mai minunate parfumuri si tot ea trebuia sa fie atenta ca nici o zana sa nu uite sa se transforme inapoi in floare cand se apropiau zorii zilei.
Primavara avea o gramada de treaba si zanele nu-i usurau deloc munca pentru ca faceau o multime de nazbatii. Florile de primavara erau foarte greu de ingrijit pentru ca se purtau exact ca niste copii neastamparaţt. Ghioceii, brandusele, zambilele, toporasii, albastrelele erau aproape imposibil de controlat cand se lăsa seara. Primavara trecea in fiecare noapte pe la fiecare grup de flori şs le ruga sa fie atente cu vrajile, sa aiba grija sa nu le observe nici un om si mai ales sa-si foloseasca puterile pentru a face fapte bune.
Distractia preferata a florilor de primavara era sa se joace cu mintile oamenilor. Ii vizitau cand dormeau, le parfumau camerele cu cele mai ameţttoare parfumuri si apoi le intrau in vise. A doua zi oamenii se trezeau nauci, cu chef de duca si cu o pofta nebuna de a se arunca pe un camp cu flori si a sta la soare. Din cauza acestei distractii tot mai multi oameni nu se mai duceau la munca, tot mai multi copii nu mai aveau pofta de invatat si nimeni nu parea sa mai poata sa se concentreze la nimic. Batranii vremii dadeau vina pe biata Primavara si o acuzau ca le ia mintile celor mai tineri. Neregulile astea au ajuns pana la cel mai puternic Duh de Padure din perioada aia. Duhul a fost asa de nemultumit ca a chemat-o pe Primavara in scorbura unde se ascundea si i-a cerut socoteala:
- Ce-i povestea asta cu oamenii care nu mai au chef de nimic si zac toata ziua prin paduri mirosind florile de primavara? Te-ai inteles cu Vantul sa le luati mintile?
- Vai Duhule, cum poti sa crezi asa ceva? Nu stiu ce se intampla cu oamenii…am atat de multa treaba că abia reusesc sa ma intâanesc cu Soarele si sa topim zapezile ramase pe la munte.
- Cum adica ai atat de multa treaba?! Doar esti Primavara, cu asta trebuie sa te ocupi…
- Duhule, eu am in grija si toate florile-zane de primavara si…e foarte greu sa le supraveghezi pe toate.
- Am uitat ca s-a votat la ultimul congres al Duhurilor ca florile sa fie zane pe timp de noapte…Am spus de atunci ca nu e o idee buna si uite unde s-a ajuns!
Duhul tuna si fulgera. Nu era de acord ca oamenii sa petreaca atat de mult timp in natura pentru ca exista riscul ca unul dintre ei sa zareasca un duh sau o zana şs toata viata sa li se dea peste cap. Zanele, spiridusii, duhurile nu puteau exista decat daca oamenii nu şsiau de ele.
Primavara s-a infuriat ca florile zane nu o ascultasera aşs ca din cauza nervilor ei si ai Duhului îicepuse o furtuna in toata regula.
Ghioceii s-au speriat de tunetele si fulgerele care se abatusera asupra lor. Nu gresisera atat de mult…doar ii mangaiasera pe oameni cu petalele pe obraz ca sa le fie pielea mai fina si mai parfumata. De unde erau sa stie ca toate fetele pe care le mangaiasera in felul acesta devenisera atat de mandre de finetea pielii lor incat nu se mai dezlipeau de oglinzi?! Albastrelele îicepusera si ele sa planga. Ce-i asa de grav ca au folosit culoarea lor pura pentru a infrumuseta ochii celor pe care-i vizitasera in somn? Acum au ochii mai frumosi…chiar daca au devenit increzuti si bat din gene ca toti ceilalti sa-i poata admira mai bine.
Toate florile de primavara plangeau ingrijorate din cauza furtunii pe care o starnisera. Aflasera ca potopul a venit din cauza lor de la batrana Iarba. Iarba le-a povestit ca s-au mai intamplat astfel de furtuni pe vremea cand fluturii erau ca niste printi si toate florile se ofileau de dorul lor. Au plans atat de mult, incat din lacrimile lor amestecate cu picaturile de ploaie si grindina care cadea furioasa din cer, s-au format niste boboci ca niste margaritare. Cand primavara a ajuns la primul grup de flori ca sa le certe pentru nazbatiile facute peste noapte, s-a lovit de un camp plin cu niste flori albe cum nu mai vazuse niciodata. A zambit si tunetele au inceput sa se potoleasca. A vizitat un alt grup de flori si situaţta era aceeasi: peste tot era plin de flori albe, mici si delicate iar celelalte flori se ofilisera de tristete. Primavara s-a aplecat catre batrana Iarba si a intrebat-o ce se intamplase acolo.
- Nazbatiile astea de zane flori au plans atat de mult pentru ca te-au suparat incat din lacrimile lor au rasarit florile astea mici.
Primavara a inceput sa lacrimeze uitandu-se la florile ofilite.
- Bietele de ele, s-au speriat de furtuna si s-au ofilit…O sa numim florile astea noi “Lacramioare” si de acum nici o floare nu va mai putea sa se smulga din radacina la lasarea nopti. Florile vor bucura oamenii numai cand acestia o sa le caute.
Dupa ce a rostit aceste vorbe Primavara a cules cateva lacramioare, si le-a prins in parul lung si blond si apoi a zburat catre Duhul de Padure sa-i arate ce rasarise din lacrimile florilor.
Duhul de padure a fost aaa de impresionat de Lacramioare incat a decis sa invie toate florile de primavara si sa le lase totusi o putere speciala, chiar daca nu mai erau zane: sa poata vorbi intre ele si din cand in cand oamenii cu suflet curat sa le poata auzi povestile.
Dupa ce ploaia apriga s-a potolit si soarele a inceput din nou sa straluceasca, oamenii cei nauci s-au trezit ca dintr-un somn greu si s-au intors la treburile lor. Cand au dat peste noile flori le-au adunat si le-au strans îi buchetele, minunandu-se ca nu le mai vazusera niciodata pana atunci. Primăaara a vizitat visele batranilor si le-a transmis povestea si numele florilor nou rasarite. Bunicii si bunicile de pe atunci au spus povestea Lacramioarelor si au raspandit numele florilor nascute din plansul fostelor zane.
Si-am incalecat pe-un cos cu flori .... cu lacramioare...lalele...narcise...micsunele...violete....si v-am spus o poveste in culori ...si frumoasa sper,...si nu numai...ci interesanta....
Lacramioarei – Ce nu stiai despre florile de lacramioare…
Lacramioara pe numele stiintific „Convallaria majalis” se mai numeste in grai popular si floarea de margaritar sau clopotelul de mai.
Iata care este o alta legenda a lacramioarei culeasa de pe net:
O alta legenda a lacramioarei lor....
Se povesteste ca odata traiau la curtea unui rege ,doi copiii:o fata si un baiat.La nastere cei doi fratiori au primit de la zana cea buna cele mai minunate daruri:frumusete,cumintenie si harnicie.Cei doi copii crescusera impreuna ,jucandu-se prin gradinile inflorite ale castelului.Din pacate ,atunci cand copii au implinit varsta de 10 ani,o mare tristete s-a lasat peste tot regatul.O boala nemiloasa a rapuns si fiica regelui,care a incercat din rasputeri sa o salveze,dar din pacate nu a reusit.Baiatul regelui care tinea foarte mult la surioara lui de care era nedespartit a inceput atunci a plange si nu s-a mai putut opri.Iar lacrimile sale s-au trasformat in niste flori micute si albe si au impanzit curtea si gradina regelui.Printul a fugit de acasa pentru a nu arata lumii ca isi plangea surioara dar peste tot pe unde mergea aceste flori micute si frumos mirositore impanzeau toate vaile si campurile.Aceste flori au primit numele de lacramioare.
Cei ce iubesc aceste flori sunt persoane gingase si timide,care tind sa idealizeze persoana pe care o iubesc.Cei ce daruiesc flori de lacramioare nutresc o iubire pura,incomplet materializata.... Ele se numesc lacramioare,deoarece au fost facute din lacrimi curate de iubire si suferinta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu