Un om de zapada facut in parcul Titulescu din Brasov.
Un peisaj de iarna frumos pe aleile din parcul central....
A venit iarna si la noi in curte.
Uitati ce peisaj de iarna ca-n povesti.
Nu am rezistat sa stau in casa ....asa ca am iesit la o plimbare si bine inteles ca am luat si aparatul cu mine sa mortalizez momentul asta de iarna....ningea ca'n povesti
Deci dragii mei iata ca a venit vremea sa imi astern gandurile si despre al 4-lea anotimp al anului... IARNA
Bate ceasul inserarii pe strazile orasului de la poalele Tampei. Ceasul nu e intarziat, dar intunericul se lasa devreme peste orasul de la baza Tampei.... Copacii isi leagana in vantul taios crengile slutite, lipsiti de frunze de acuma, doar cu niste crengi golase, ca niste gheare prelungi.
Arareori vezi un om trecand pe strada, cu fata ascunsa in gluga paltonului caci pe vremea asta toata lumea prefera sa stea in casa la caldurica....numai eu ma plimbam ca bezmetica pe frigul asta.....pe ninsoarea asta ca sa ma bucur din plin de primii fulgi de nea cazuti peste orasul de la poalele Tampei si tare bine m-am mai simtit chiar daca eram singurica....Ma uit spre cer si oftez …. E iarna de ceva vreme de-acum. Mi-era asa de dor de zapada. Am asteptat prima ninsoare ca pe ceva sfant. Zapada alba, stralucitoare care sa acopere pamantul gol si inghetat si orasul mult prea trist. Cerul e gri in noaptea asta si pare ciudat de luminos. Ma cuibaresc mai bine in fularul gros si pufos si ma grabesc spre destinatie, adica spre casuta noastra mica, curata si calduroasa dupa aceasta plimbarica printre fulgii de zapada. Ah, nu-mi place frigul, dar totusi e un aer asa de curat cand e rece afara! Ma uit la ferestrele luminate pe langa care trec, incercand sa imi imaginez viata oamenilor de dincolo de ele. Oare ce fac ei acum? La ce se gandesc? Ce probleme au? Sunt fericiti sau tristi?! Deodata, simt ceva rece si umed pe varful nasului, un fulg de nea s-a cuibarit pe pielea mea calda si tare ma bucur. Si, ca printr-un miracol, asist la spectacolul primilor fulgi de nea si tare m-am bucurat, tare ma bucur ca inca mai pot sa am astfel de trairi si ma rog lui Dumnezeu sa ni-mi inlature aceste sentimente si trairi cu care m-a inzerstrat chiar daca sufletelul meu este din ce in ce mai trist, sper din tot sufletul sa nu-mi ia partile bune din sufletelul meu trist..... Dar sa revenim la fulgii de nea...sunt usor timizi, ca niste copii scosi la joaca fortat. Parca cerceteaza terenul, inainte sa decida daca merita sa poposeasca pe la noi. Probabil e totul in regula, pentru ca in curand incep sa vina tot mai multi, din ce in ce mai mari si mai zburdalnici. Unii se fugaresc in lumina ferestrelor . Altii stralucesc in jurul felinarului. Cei mai multi insa par atrasi de crengile copacilor, pentru ca se tot invart pe langa ele, se dau huta si cand obosesc se odihnesc pe cate o crenguta golasa. Iar cativa mi se topesc pe buze sau se transforma in straluciri de stea pe genele inghetate. Deschid mana si incerc sa prind cativa din zbor. Ma luminez toata intr-un zambet, in timp ce in minte imi incolteste un gand ca un bulgare de zapada, care creste, creste, pana mi se rostogoleste pe buze: Prima ninsoare! Prima ninsoare! PRIMA NINSOARE! De data asta rad de-a binelea, nevenindu-mi sa cred ca sunt martora unui asemenea miracol. Tac brusc, parca nevrand sa sperii micile stelute de gheata. Nu se mai aude nici un zgomot. Tot orasul a amutit in fata maiestriei iernii. Parca poti auzi zgomotul pe care il fac fulgii cand se lovesc de pamant. Atmosfera e splendida....si eu ma bucur ca ninge ca'n povesti…chiar daca sunt singura, doar eu cu gandurile mele…totusi ma simt bine....ca un fulg de nea..usoara...moale...pufoasa...curata. Pasesc mai departe pe strada, pasind pe un covor fragil si stralucitor care se formeaza sub picioarele mele. Zambesc. Parca nici frig nu-mi mai este, am uitat de vremea friguroasa de afara o data cu aparitia primilor fulgisori de nea. O caldura ametitoare imi izbucneste din obraji, topind fulgii obraznici care ma ating. Si iar zambesc. Duc mai departe secretul primilor fulgi de nea. Un secret dezvaluit imediat ce intru pe usa casei si ma intampina caldura convectorului….si ma gandesc ce bine ca inca ma mai pot bucura de lucrurile marunte din viata mea, inseamna ca inca in sufletelul meu foarte trist si ranit inca mai exista o farmitura mica de speranta…caci totusi viata va fi frumoasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu